O noua pasiune - tuturele

Da, a nins, s-a facut cald, s-a topit zapada, s-a facut frig, a inghetat apa ce se scurgea alene de pe acoperis, au rezultat turturi...Bun, asta am stabilit-o.
Ce nu am inteles noi si inca cercetam este de unde aceasta pasiune brusca si de nestavilit a fiicei noastre fata de "tuturi". Ideea este ca in momentul in care ne asezam comozi cu "apticul" in brate, gata, gata sa il asteptam pe Mos Ene, Iarina sare tantosa in sus, arata dictatorial catre streasina casei si spune:"Tati, peaca-te, adu tuturu a Iarina"(aka: tati pleaca, adu turturele Iarinei, suspectez o inclinare catre francofonie a Iarinei :)). Kinderu' se ridica sageata, iese pe hol, deschide usa de la balcon, apuca coada maturii special lasata in coltul balconului, darama al mai tantos "tutur" si i-l aduce triumfator fetei. Care fata il studiaza, exclama fericita:"Mami, tuturele, a adus tati!" si apoi il pune sa "doama si el" intr-un pahar, strategic amplasat langa pat. Seara de seara, seara de seara...ce ne facem cand s-o incalzi vremea????

Pe fast forward

Craciun festiv, cu oameni dragi - imi plac sarbatorile crestine, imi aduc oamenii dragi acasa! - Revelion plin de rasete de copii, primul Revelion in care Iarina a admirat "artificele" si in care noua nu s-a confirmat ca fun-ul cel mai mare tot alaturi de ea il avem. Poze atasate.











Revenire la cruda realitate, prima internare cu Iarina, timp de o saptamana, pentru enterocolita, ocazie cu care am aflat ca intr-un spital particular de mari fitze poti lua un virus de spital la fel de usor ca si intr-un spital de stat si nici atitudinea lor vis-a-vis de acest incident nu este cu mult diferita de cea a unor manageri de spital de stat :)
Acum suntem bine, ne revenim treptat, vrem sa fim peste tot cu mami si am devenit mai tandre ca niciodata.
Aaa....si sa nu mai auzim de boli anul asta! Punct. S-a inteles, da?