A venit Mosu'...ca am fost cuminti, foarte cuminti!

Craciun...agonie si extaz!

Sper ca ati avut un Craciun fericit cu cei dragi alaturi fara griji si suparari. Noi am oscilat intre agonie si extaz, in Ajunul Craciunului era sa fim internati la Budimex - puseu cronic de dermatita atopica, plangea Iarina, plangeam eu, Kinderul si ii dadusera si doctoritei lacrimile, nu stiu cum am trecut peste acea noapte, a fost a doua cadere nasoala de cand o avem pe Iarina (si toti ne lauda ca stam foarte bine cu nervii si ne apreciaza rezistenta in conditiile date). Mi-au trecut in noaptea aia o mie de ganduri prin cap, am hotarat ca nu mai facem alti copii, am plans, ne-am rugat, am baut, am fumat, m-am gandit la tot ce e mai rau, m-am reindragostit de Kinder, m-am rugat de sanatatea lui Buni si mai ales am magaiat-o pe Iarina, cu atingerile si lacrimile noastre. A doua zi era alt copil, si-a facut efectul hidrocortizonul, am fost la Doamne Doamne si am intrat in atmosfera de Craciun. A fost o mini vacanta frumoasa, mi-a fost bine ca am avut familia langa mine, am supt toata energia lor, m-am incarcat numai cu ganduri pozitive si totusi simt ca sunt la capatul puterilor. Vreau sa treaca odata, sa ramana Iarina doar un copil sanatos si vesel, nu vreau sa mai sufere... nu mai pot, in fiecare secunda ma gandesc daca nu i-a mai iesit ceva pe piele. Nuvreau sa imi plang de mila dar nu e usor deloc...Of Doamne!

Patru zile a fost bine cu pielea, acum incepe sa se inroseasca din nou, ce ma afecteaza cel mai tare este ca nu mai am puterea sa ma joc cu ea, sa ii cant, sa fiu vesela pe langa ea, am devenit un om trist, in permanenta stresata, nu mai am energie sa ii transfer, abia astept sa ne rupem de toate, sa o luam de la capat, frumos, sanatos, in familie! Traiesc cu speranta ca se vor schimba foarte multe si tot raul asta va fi lasat uitarii...

Cum va place!

Alo....aterizeaza strabunica!

Chiar cand ne intrebam impacientati ce ne facem Craciunul asta fara suflu moldovenesc in casa am primit vestea...vine Bunica Veta! Ca in fiecare an, cu valiza ei neagra, adusa de spate, mereu binedispusa, o minune de bunica. Vorba Kinderului, "parca nu e Craciun fara Bunica Veta"...e tare simpatica bunica, nu poti sa nu o iubesti, Matei se amuza teribil cu ea, pe mine si pe Iarina ne linisteste - aseara Iarina s-a jucat in pat cu bunica vreo ora, dar nu oricum ci asa, ca o fata mare, atenta si linistita...mai aveam putin si ne panicam ca a disparut baietoiul din ea, dar nu stimata audienta Iarina si-a scos parleala azi noapte, ce mai chiot, ce mai vuiet!

Ma rog, una peste alta, se anunta un Craciun foarte frumos, azi facem bradul, Iarina a promis ca pune ea ingerasul in varf, doar sa o ajutam noi sa se ridice ca deh...e bradul inalt! Asteptam cozonacii calzi, sarmalele aburinde, colindele, si cine stie, poate anul asta suntem mai vigilenti si il prindem pe Mos Craciun, am vorbit si cu Tipsy sa stea cu urechile ciulite.

Pana atunci, o poza de la serbare...Iarina, cel mai piticot dintre pitici..."ce sa fac mah daca sunt mititica?"...e facuta de altcineva asa ca nu suntem noi subiectul principal.

Mmmmm...iaca vine...

Ca tot visez de ceva vreme cu ochii deschisi la o seara in care sa adorm linistita in bratele Kinderului, sau ca lenevim cu un pahar de vin uitandu-ne la un film inchiriat intr-o dupa-amiaza de week-end si astea fara teama ca se trezeste Iarina sau ca e ora ei de masa sau ca trebuie sa ne jucam. Mi-am dedicat tot timpul ei si sunt foarte fericita, as fi insa ipocrita sa nu recunosc ca nu visez la o evadare in doi - evadare in care bineinteles ca o sa mor de dorul ei.

Acum, cu doua bilete de avion in buzunar starea mea s-a schimbat, nu conteaza ca mai e mult pana la week-end-ul prelungit departe de casa doar eu si Kinder, nici ca pana atunci s-ar putea sa ma rapuna potentialul dor de copil si sa decid ca mai bine plecam in formula completa...pur si simplu ma furnica talpile. Deci dragii nostri...partieeeee....ca venim!

Si ca o coincidenta, in drum spre casa ce imi aud urechile la radio....ei, da...Marcy Playground - Sex and Candy...am luat-o razna cu gandul la noptile albe invaluite in fum, vin si cafea, la diminetile tarzii cand leneveam fara un scop anume, la scarile de la National unde asteptam sa se stranga gasca, la cate si mai cate....si apoi brusc m-am transpus in timp...astept cu ardoare prima evadare. Stati linistiti, o sa ne facem de cap in limitele bunei cuviinte asa ca...ramanem in continuare doua fiinte responsabile...ce suntem! Hac! Ca doar tre sa responsabilizam si pe altii!
Va pupam dulce dragii nostri si abia asteptam intalnirea...pregatiti vinul la rece!

Tuse, raguseli si alte alea

Ca mare dreptate avea un prieten cand ne-a avertizat ca astia mici sunt niste teroristi si cand vine vorba de raceli, ei o fac, in doua zile sunt veseli voiosi si tu zaci neputincios o saptamana. Altfel spus, dupa 3 zile de Polidin, paracetamol sinus, strepsils, tantum verde, propolis si nu am spatiu sa enumar toate licorile magice pe care le-am inghitit, sunt in continuare captusita. In acest timp Iarina rade vesela, se amuza de tusea mea magareasca si din cand in cand imi mai trage cate o palma...pai vin si intreb, e corect asa????

Bilant

Cheltuieli zilnice : x RON
Cheltuieli cu intretinerea : x RON
Rate banca, leasing etc: x RON
Cheltuieli pentru linistea si fericirea proprie: priceless
Cam la concluzia asta am ajuns si noi intr-un final...si ne-a luat ceva vreme. Sa fi fost comoditatea, lenea, sustinerea altora sau pur si simplu lasitatea, sau toate la un loc dar ne-am fofilat pana acum de decizii mari cautand proverbialul loc caldut.
In sfarsit am luat cea mai importanta decizie din viata noastra dupa decizia de a ne casatori - Iarina nu a fost o decizie a fost pur si simplu un dar divin! - si brusc ne-a cuprins o liniste interioara de nedescris. Ne asteapta un nou inceput extrem de frumos!
Ne gandim de mult la asta, am intors problema pe toate fetele, am analizat pro si contra toate argumentele, ne-am gandit la toti cei din jur fara sa realizam ca noi eram la mijloc...si brusc, intr-o seara am ajuns amandoi la momentul de limpezire: "Ce zici daca? Cred ca e momentul...."
" Da!!!!" , simteam de ceva vreme unul in celalalt framantarile unei decizii dar nu aveam dispozitia sa deschidem subiectul de teama unui lung sir de discutii pe un fond deja macinat de tot ce era in jur. Brusc, am ajuns fara nici un efort la un scop comun...fericirea nu are pret, pe nici un plan!

Prima febra

- Matei, mi se pare ca frige!
- Da, si mie mi s-a parut calduta...
Ok, ma duc linistita sa pregatesc pui de kinder pentru baita si zic ca n-ar fi rau sa vad daca instinctul de mama se dovedeste a fi real...38.5...ups...nu e bine! Nu tu mucisori, nu tu raguseala, nu tu tuse...si totusi Iarina frigea. Baita, joaca, laptic, inca o incercare...38.7..uuuuupppsssss!
Luam rapid decizia sa administram un Panadol de control si sa urmarim evolutia. Toata noaptea am vegheat sobita - frumos de altfel ca am avut ragaz si dispozitie sa mai stam si noi de vorba ca pe vremuri - la ora 6 38.9. Gata, sunam medicul. Asteptam intalnirea de seara, pana atunci, Panadol si Nurofen alternativ. Iarina somnoroasa si fara chef de joaca, s-a bucurat totusi ca a stat o zi intreaga cu mine.
Seara, verdict...rosu in gat...tratam.
Am trecut bine peste prima febra. Iarinei i-a revenit cheful de joaca si continua sa ne distreze cand da din cap in semn de NU in momentul in care ii ceri ceva....

Week-end plin

Am avut un week-end incarcat...un week-end in familie plin de veselie si voie buna!

Sambata am scos-o pe Iarina la MTR, poate poate dam peste Mos Nicolae, ne-am plimbat, am mancat turta dulce, am fost surprisi de voiosia cu care Iarina a asistat la dansul caprei. Toti parintii isi tineau copii in brate sa nu cumva sa se sperie de fanfara, tobe, capra galagioasa si ursii masivi...ei bine, noi eram in culmea fericirii, cum a auzit fanfara Iarina a inceput sa chiuie iar la Ta-ta-ta caprita ta era deja in mediul ei!...Are mama o fata vesela foc!

Ne-am plimbat ce ne-am plimbat si...ce sa vedeti? Am dat si peste Mos Niculae - ei nu era el chiar Niculae, nici prea mos nu era, era de fapt un expozant din Suceava dar tare ne-a placut de el si Iarina a intins bratele sa se duca la el. Puteam sa ma impotrivesc dorintei copilului? Si iat-o aterizata in bratele domnului mangaindu-i de zor barba stufoasa...tare greu am dezlipit-o de acolo, ca deh...moldovean la moldovean trage :)

Seara am petrecut-o in familie, Iarina a stat cuminte pe scaunelul ei si a asistat-o pe strabunica la framantatul cozonacului, cred ca si-ar fi dorit si ea o feliuta, dar deh...mai asteptam putin!

Cu ocazia asta am mai observat inca odata cat de fericita este cand e inconjurata de alti copii, chiuie, rade, intinde manutele sa ii prinda. Tare bine e sa fii singura fetita din familie, fata lui mami, a lui tati, nepotica lui Ticu Piticu, stranepoata lui bunica, cel mai dulce copil pentru matusica si partenerul inca "mic, si nu intelege nimic!" al baieteilor neamului.

Ca sa incheiem week-end-ul apoteotic, duminica am scos odorul la shopping...prima iesire a Iarinei la Mall...Kinderu' a concluzionat dupa ce a vazut-o cum intinde manutele catre toate hainele de pe rafturi: O sa ne manance urechile!

Ne-am simtit tare bine in zilele astea, a fost un week-end perfect cu un copil fericit si doi parinti relaxati, mai vrem!!!!

Zi trista

Azi a murit Anca Parghel...
E o zi trista, foarte trista, as fi vrut sa nu fie...
http://www.youtube.com/watch?v=aqkvyC3rBWI&feature=related

1 Decembrie

Azi i-am cantat Iarinei cantece patriotice...nu ma intrebati de ce...am asa o nostalgie de pe vremea cand eram mica si ma uitam cu drag la uniforma lui Titi. Mi-a parut rau ca e prea mica sa o duc la defilarea de 1 Decembrie si ca atare am suplinit cum am putut, mai jos puteti asculta:
http://www.youtube.com/watch?v=zDlO1YTEcBc&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=OmCt7jm_VrU

Kinderu' se gandeste serios sa ma exileze :)

Cafea cu lapte condensat...jumi-juma

Pen'ca visez sa bem odata amandoua o cafea cu lapte contempland la acest tablou....

Sa incercam macar!

Aseara, cand o tineam pe Iari in brate, ma gandeam ca vine Craciunul, primul ei Craciun, cu mami, cu tati, cu Buni, cu Buna, cu unchi, cu matusi, cu verisori, cu strabunice si nasice cu Tipsanca cea galagiosa, cu luminitele bradului sclipind in globurile frumos asezate, cu beteala multa, cu miros de cozonac, un Craciun cald cu familia langa ea...si brusc mi-a zburat mintea la copiii institutionalizati, ma uitam in ochii mari ai Iarinei si ma gandeam cum ar fi fost daca nimeni nu ar fi strans-o in brate cand isi intinde manutele ei mici peste marginea patutului, daca nimeni nu ar fi alinat-o cand plange, daca nimeni nu ar fi leganat-o noaptea cand se trezeste pentru ca o doare burtica sau ii ies dintisorii, daca nimeni nu i-ar fi intins o jucarie si daca Craciunul pentru ea ar fi fost o zi ca oricare alta. Si ma gandeam ca sta in puterea noastra sa schimbam toate astea, sta in puterea noastra sa ii ajutam pe cei care au nevoie. E momentul sa devenim mai responsabili, sa nu ne mai bazam ca altii vor rezolva lucrurile pentru noi, copiii institutionalizati sunt copiii nostri si asteapta o mangaiere de la noi. Si poate Craciunul este cel mai bun moment sa facem ceva. E atat de simplu!
Printele Paroh din Mosuni(http://www.lamosuni.ro), Cristian Pomohaci - un om exceptional - spunea ca a venit momentul sa nu ne mai invatam copii ca daca a venit Craciunul trebuie sa vina si Mos Craciun, sa incercam sa ii obisnuim cu adevaratele valori si realitati ale lumii crestine, de Craciun s-a nascut Iisus, intr-o iesle parasita, de Craciun acum 2000 de ani o femeie cauta in frig un loc in care sa nasca...
Personal, nu o sa ii rapesc Iarinei mitul lui Mos craciun, dar o sa o invat de mica despre semnificatia Craciunului si o sa o obisnuiesc sa se gandeasca mereu si la cei de langa ea care nu au avut norocul pe care il are ea...si pe care il avem noi.

Sfantul Stelian

Astazi este Sfantul Stelian - Protectorul copiilor.

Ma gandesc ca sunt atatia copii care au astazi nevoie de rugaciunile noastre...

Si poate vom crea cu totii o lume mai buna, in care copiii sa nu mai fie abandonati pe strazi, maltratati de parinti iresponsabili si frustrati sau copii bolnavi si suferinzi.

Sunt mama...si stiu ce inseamna!!!

Nu mi-am dorit un copil dintr-un motiv egoist, nu mi-am dorit un copil ca sa "imi intinda o bucata de paine sau o mana de ajutor la batranete", nu ma ghidez dupa dictonul "Eu te-am facut, eu te omor!"...mi-am dorit un copil ca sa imi implineasca viata,mie si barbatului pe care il iubesc, ca sa fim alaturi de el in fiecare secunda, cu fiecare moment de bucurie si fiecare clipa incercata, sa venim catre el fara sa asteptam sa ne cheme el...ca o mama si un tata...

Acum ca ma trezesc in fiecare dimineata langa Iarina imi dau seama ca nici nu ar putea fi altfel, nu imi inchipui ca vreodata in viata ceva ar putea fi mai important pentru mine decat Iarina, nici viata mea! Nu imi inchipui ca vreodata sufletul ei ma va cere si nu o voi simti, ca mana ei se va intinde spre mine si eu nu voi fi deja acolo, ca va plange vreodata si eu nu voi fi plans deja spre alinarea ei, ca va zambi vreodata si eu nu voi fi cea cu care zambeste.

Refuz sa inteleg acele mame ocupate cu viata lor cand copii au nevoie de ele, mame care asteapta sa vina copii catre ele sau care se consoleaza cu ideea ca deja copilul nu mai are nevoie de ele...si se mai pot numi ele mame??? Sau raman doar niste fiinte sterpe? Acum inteleg de ce cea mai mare teama a unui om pe pragul de moarte este cum se vor descurca copiii, indiferent de faptul ca acei copii au la randul lor copii.

De cand am devenit mama, nu imi pot stapani intrebarea cand vad la stop, in trafic cate un adolescent sau chiar adult, cersind imbracat mult prea subtire pentru frigul de afara si cu un suflet mult prea trist pentru varsta lui : Oare aceasta fiinta nu are o mama? Si daca da, de ce nu e alaturi de el???

Ca parinti nu avem dreptul sa ne judecam copiii avem insa datoria sa fim alaturi de ei, toata viata. Si nu e oare asta cel mai frumos lucru care ni se poate intampla in viata???

6 luni!!!!

Am implinit 6 luni!!!!
Nu imi vine sa cred cat de mare s-a facut Cocolica noastra, e un pui de om acum sau ca sa citez Kinderu' "nu mai arata ca un extraterestru"! Are 6,950 grame e lungana si foarte foarte vioaie. A invatat sa pupe, adica sa isi lipeasca gurita de obrazul nostru si sa isi lase balele ei dulci acolo, si am observat ca o face tot mai des in ultima vreme...e clar, a constientizat ca noi suntem Mami si Tati pentru ca a inceput sa si planga dupa noi...
Iari, mami, sa ne cresti mare si sanatoasa, vesela si voioasa ca acum!

And again moments

And moments

Moments

Curatenia de toamna

Azi am facut anualul schimb al hainelor de vara cu cele de iarna, respectiv scos toale usoare, micute, matasoase si colorate si schimbat cu haine grele de iarna...mi-a luat ceva timp...timp in care mi-a umblat mintea aiurea, ma gandeam ca ajungi sa te atasezi de haine, si nu haine, uitandu-ma la ele mi-am dat seama ca fiecare toala din sifonier imi e draga pentru ceea ce imi aminteste, pana la urma hainele poarta amintiri si uite de asta nu pot eu sa ma dezlipesc de multe din ele. E camasa in carouri pe care mi-a luat-o "fostul" din primul lui salariu decent si pe care am purtat-o si dupa ce devenise out of fashion doar pentru ca era de la el, e bluza alba de in ce poarta marturia pietrelor, nisipului si valurilor golfurilor dintre 2 Mai si Vama Veche si a unui suflet ce nu-si dorea decat sa rataceasca, sunt pantalonii in care am fost la primul interviu, mica, naiva si speriata, e prima rochita ce avea sa o gazduiasca pe Iarina, sunt atatea amintiri ascunse printre hainele alea ca pur simplu nu ma pot lipsi de ele. Si in mijocul acestei incursiuni in cutia cu amintiri a sunat Maria, un semn ca lucrurile vechi, pastrate frumos sunt de cel mai mare pret. Si acum pastrez cu sfintenie globul auriu cu funda rosie cu care a venit Maria intr-o de Craciun cand stia ca sunt singura, imi e asa de drag cum imi sunt toate amintirile legate de noi, un Craciun cu cozonac si vin, apoi cu mami si Boto, un traseu alergat prin 7 Scari - Marie, mai e mult? Nu mah, hai ca mai avem putin! - 18 lumanarele suflate la Scropoasa, examen oral la limba si literatura romana, Andreica prima zi, Varlan , la ultima comisie a doua zi, eu banal ASE, ea limbi straine, nici acum nu stiu cum a virat asa de repede catre electronica..., doua relatii ce au semanat ca doua picaturi de apa - poate si pentru ca si ei semanau la fel de bine ca si noi, o dupa amiaza lenesa pe terasa de la Green Hours : Alex, el pleaca! - M-ai speriat, credeam ca o sa ai un copil!, o seara racoroasa in 707: Alex, eu plec! - Te mai intorci, nu?, un martor tacut si zambitor, un suflet alaturi intr-o zi torida de 23 iulie: "Maine plec dar ma intorc intr-o saptamana dupa ce imi sustin lucrarea!", vacante la 2 Mai, seri scaldate in vin rosu in curtea mea, seri de Craciun, toate astea ca si multe alte amintiri ce se vor urzi intre noi le pastrez ca si pe hainele pe care le asez la loc in fiecare an pe rafturile sifonierului...
Hai ca am sarit dintr-una in alta, dar imi era dor de ea!
In alta ordine de idei, voi ce faceti, pastrati hainele vechi sau nu?

23 Octombrie

Azi e ziua sandwich-urilor cu paine prajita, unt si salam de Sibiu, a unei dupa-amiezi de vara, a trei pusti ramasi singuri acasa, de capul lor, fericiti sa fie impreuna dupa atata timp...."Alex...multumesc pentru sandwich-uri, esti extraordinara!"...acolo au sandwichuri asa de bune ca ale mele?

Pentru ca

Pentru ca sunt ceea ce sunt doar pentru ca tu ai fost mereu langa mine, pentru ca iti simt lipsa in fiecare secunda cand nu sunt cu tine si pentru ca ma simt atat de implinita cand sunt cu tine, pentru ca ma asculti de fiecare data, pentru ca simti cand imi e bine si cand nu, pentru ca stii sa faci si cele mai rele lucruri sa para nimicuri, pentru ca am ajuns sa apreciez momentele tale de tacere si pentru ca nimeni nu ma alinta mai frumos decat "Ali", pentru ca te-am sunat sa iti spun ca te iubesc si m-ai intrebat ce altceva e nou, pentru ca Iarina gangureste cel mai frumos cu tine, pentru ca daca as fi putut sa imi aleg un tata nu puteam sa imi aleg altul mai bun, pentru ca nu imi pot imagina viata fara tine, pentru asta si pentru un milion de alte motive TE IUBESC!!!!

Frica...

Se apropie momentul in care Iarina isi va petrece o parte din zi cu bona, cresc insomniile mele. Ma trezesc de multe ori cu gandul aiurea strangandu-mi puiul in bate si facandu-mi procese de constiinta ca o las cu altcineva. Oare va avea atata grija de ea cata am eu, o va strange asa tare in brate, va veni intr-o suflare la ea cand Iarina plange a chemare? Si cel mai important, cat va constientiza Iarina din lipsa mea? O sa fie suparata pe mine cand vin acasa? O sa imi reproseze vreodata ca nu am stat mai mult cu ea acasa? Imi e frica sa nu ma transform in mama fara sa vreau...

Impas

Chiar in momentul in care ma intrebam dezamagita daca imi citeste cineva zbaterile mele interioare transpuse pe blog-ul aici de fata iata ca o buna prietena mi-a adus confirmarea, cineva ma citeste, e de bine, nu? O sa continui!

At the end we're al the same

Azi am fost cu Iarina la Budimex sa ii facem vaccinul. De cand am intrat prima oara in acest spital s-au ravasit multe lucuri in interiorul meu, pe de o parte m-a uimit modul in care erau decorati peretii - desene din Saint Exupery, Lolek si Bolek, Strumfii si Testoasele Ninja(va mai amintiti?)- faptul ca peste tot sunt icoane si ca exista in curtea spitalului o biserica tare frumoasa dar si amabilitatea vadita a personalului. Pe de alta parte m-au marcat puternic cazurile de copii bolnavi vazute acolo. Ma gandeam ca poate ar fi o terapie buna pentru fiecare dintre noi o astfel de vizita la un spital de copii, am incepe cred sa ne rearanjam sistemul de valori.
Am mai invatat ceva, am invatat ca in final toti suntem la fel, in ciuda faptului ca ne chinuim sa urmam scoli alese, sa ne intolim cat mai dichisit, sa avem tabieturi tot mai selecte, sa consideram luxul ca fiind shopping-ul lunar din Londra sau Paris eventual cu propriul mijloc de locomotie aerian - exagerez, evident - in fata bolii nu suntem cu nimic mai diferiti de cei care isi traiesc viata de pe azi pe maine. Si sa stiti ca eram constienta de acest fapt dar cu toate astea scena pe care am vazut-o azi pe holurile spitaluilui mi-a mai amintit odata "esenta problemei". Astazi, la etajul VII al spitalului Budimex am vazut doua femei ce tineau in brate doi copii micuti imbratisandu-se de "la revedere" avand larimi in ochi si pupand reciproc manuta celuilalt copil de parca ar fi fost propriul copil. Am dedus ca cele doua fusesera colege de salon pentru o vreme. Nu asta m-a uimit, m-a uimit ca una dintre ele era de cetatenie "roma"(sa nu intelegeti ca as avea ceva cu ei) imbracata saracacios si vorbind foarte simplu in timp ce cealalta era o femeie foarte distinsa si stilata insotita de un domn foarte gomos, pe care in alte circumstante, in mod cert nu as fi vazut-o capabila de acest gest...am plecat surazand cu o urma de regret ca nu am avut aparatul la mine ca sa imortalizez momentul.
Cand considerati ca aveti o zi proasta va rog sa faceti o vizita in acest spital si poate lucrurile vi se vor parea mult mai simple decat credeti!

Ploua, ploua, ploua...

De 4 zile in Bucuresti ploua, eu stiam ca sunt meteodependenta dar ploaia asta a reusit sa distruga si ultima molecula de buna dispozitie din mine si ma intreb si eu ca baietii de la CCR Who'll stop the rain???
Si mi se pare ca stia Bacovia ce stia. Daca acum un an, cu Iarina la purtator, puteam sa ma pierd in orasul asta gri, sa savurez fiecare strop de ploaie rece si anost, sa beau un ceai cald in Carturesti, sa rasfoiesc o carte si la final sa ma adancesc cu un pahar de vin rosu in bratele Kinderului, anul asta lucrurile stau cu totul altfel...nu mai iesim din casa pe ploaie, stam si savuram ploaia in casa...ma joc frumos cu Iarina, descoperim toate cantecelele copilariei, papam cu lingurita cerealele - si asta ne ia vreo ora!...alte vremi si vremuri dom'le.
In seara asta m-am decis sa aduc Carturestiul la mine acasa, un ceai aromat, o carte buna, un biberon savuros, eu si Iarina in bratele Kinderului.

Din nou la birou

Azi si maine sunt din nou "in paine", adica....am revenit la birou.
Cum sa descriu aceasta experienta?
Cu partile contra:
- plecat de acasa cu sufletul rupt dupa ce m-am intors de 5 ori sa o mai pup odata si sa-i promit ca ma intorc repede si sa o rog sa ma ierte ca plec de langa ea....
- tresarit de fiecare data cand imi suna telefonul - daca s-a intamplat ceva cu Iarina?;
- sunat de n ori acasa sa vad daca a mancat, daca a facut"ceva", daca a dormit...dar cel mai important....daca imi simte lipsa;
Si cu partile pro:
- senzatia aia de satisfactie ca esti utila, ca poti sa faci si altceva in afara de schimbat pampersi si preparat lapte;
- de cateva ori am avut o pornire sa le vorbesc colegiilor ca si cum i-as fi vorbit Iarinei :);
- am ascultat matinalul de la Guerrila de dimineata in drum spre birou si mi-am savurat cafeaua ca acum un an;
- am iesit din hainele sport in care m-am aruncat in ultimele luni, si acum vine partea proasta....sa nu mai incapi in nicio haina veche office....devastator!

In final am realizat ca locul meu este langa Iarina si pe viitor o sa fac tot posibilul sa stau cat mai mult langa ea! Asa mult te iubesc mami!!! Si diseara o sa te mangai si o sa te urmaresc atenta cum dormi linistita lipita de mine!

Toti suntem putin luati!

Cu ocazia editiilor de colectie Jurnalul, l-am redescoperit pe Florian Pittis - nu ca l-am fi uitat - dar nu mai ascultasem de ceva vreme! Kinderu' a organizat ad-hoc o seara de dans, prima seara de dans pentru Iarina, iar ochiul meu vigilet a surprins totul!

Sunt tanar doamna, tanar!!!!

Bunicu Ticu

Pai normal ca sunt vesela, de fiecare data cand ne vedem, bunicu Ticu Buricu' ma rasfata in fel si chip! Printre metodele deja incetatenite, va prezint statul in brate pana cand bunicu Ticu devine bunicu Obositu' si avionul - asta e o schema care inca imi creaza ceva emotii!!!!

La bunica Liana ma relaxez mereu!!!Asa, ca intre fete!