Merg pe unduite cai

So....nu imi mai incap in piele de fericire...
Lucrurile stau asa, plecam sa ne drumetim. Inutil sa mai spun cat de fericita sunt, parca si sangele imi curge mai repede in vene!

2%

Se apropie data limita pana la care, platitorii de impozit pe venit, angajati si angajatori au dreptul sa vireze 2% din impozitul pe venit datorat statului catre entitati non-profit sau unitati de cult.
Mi-ar placea sa ne responsabilizam cu totii, sa cunoastem acest drept al nostru, sa ne informam  din timp si sa facem in asa fel incat acesti bani sa aiba o destinatie corecta. Sunt atatea cazuri care pot fi rezolvate cu acesti bani incat este pacat sa trecem nepasatori.
In anul 2011 doar 25% din cei care au avut acest drept si l-au exercitat. Foarte putini in opinia mea! Mi-ar placea ca lucrurile sa arate cu totul altfel in acest an.
Pentru cei care doresc mai multe informatii, ele sunt disponibile aici.
Ne informam, alegem organizatia catre care dorim sa viram acesti bani, completam formularul, il depunem. Dureaza extrem de putin dar conteaza extrem de mult.

O saptamana frumoasa!

Iarinisme

(Eu, tragandu-i dresurile)
- Mami, ai si tu dresuri?
- Nu mama, nu am , ca mie imi e cald cu dresuri.
- Nu acum, altadata(a se citi in general)ai?
- Da, am si eu dresuri.
- Yupiiii(sarindu-mi in brate sa ma pupe)! Ce ma bucur! Noi doua semanam!
- Da mami, semanam!
- Pai da, ca amandoua ne suflam si mucii....

Emotionant

Salina Targu Ocna

Surprinzător, în zilele de sărbătoare salina e plină de vizitatori. Spre deosebire de Salina Slănic Prahova e mai de suprafata, cu galerii mai joase, mai luminoase şi mult mai multe zone de divertisment/relaxare. Semnal foarte bun la cel puţin doi operatori de telefonie mobilă(nu spunem care), internet wireless, spatii de joacă pentru copii, ieftin şi simpatic. Computere la care se inghesuiau nişte copii, mese de şah, leagăne, bancute peste tot, un lac sărat bine amenajat, magazinase, frumos. Accesul se face cu un autobuz, mai safe din punctul meu de vedere decât liftul de la Prahova.
Astă vară am vizitat şi mina Cacica, nu la fel de spectaculoasă. Cu excepţia unor săli înalte(într-una dintre ele chiar se organizează evenimente), majoritatea culoarelor sunt joase şi înguste iar accesul se face prin nişte scări circulare, care, culmea,par mai multe la coborâre decât la urcare!
Anyway, o variantă foarte bună de distracţie pentru copii atunci când plouă afară.
Acum a apărut soarele şi ne aşteaptă gainusele şi iedutii să zburdam pe afară.
În ciuda prognozei meteo destul de proaste, nouă vremea ni s-a părut chiar frumoasă pentru toate activităţile ce am încercat să le inghesuim în cele 4 zile.

De Paste

Nu am ţinut post, nu m-am spovedit şi nu m-am împărtăşit. Dar am venit în Moldova. Aici e bine. Sunt oameni dragi, aşa frumoşi şi parcă veşnic tineri. Sunt amintirile mele. Iarina vrea să stăm mai mult. Iarina se ţine coadă după unchiul Mihai, tot aşa cum făceam şi eu când eram ca ea.
Diseară mergem toţi trei să luăm Lumină. E aşa de bine!
Paşte Fericit să aveţi, cu linişte şi bucurie!

Portret de familie

Un telefon intarziat

La 7 a sunat telefonul, eram singura, stiam in principiu cine poate fi.
- Alo, familia Tudorache?
- (.....am cam inghetat. A fost o fractiune de secunda in care pot sa jur ca n-as fi putut misca) Da!
Apoi a inchis, brusc, era o fata, tanara. Cand m-am dezmeticit imi dadusera lacrimile. Am stat cu telefonul in mana pret de cateva minute, nemiscata, asteptam sa sune iar, sa ma intrebe de EA, sa vad ce vrea. N-a mai sunat.
Azi la birou s-a iscat o discutie despre ce si cat ii spui mamei despre ce se intampla cu viata ta ca sa nu o panichezi. Mamei nu ii spun nimic, cred ca niciodata nu am simtit nevoia sa ma destainui ei, si cand am facut-o nu am gasit cel mai bun partener de discutie. Cu EA vorbeam mult, imi placea sa stiu ca stie, imi placea ca isi dadea mereu cu parerea, imi placea ca nu dormea noaptea de "focul nostru", imi placea ca ma descosea. Am fost egoista, dar si aici semanam putin cu ea!

O zi buna se vede de dimineata!

In cinstea acestei dimineti si a unui drum spre aeroport alaturi de oameni tare dragi!

Privind cu drag spre viitor

Ce s-ar intampla daca, undeva, candva, peste niste ani, Iarina isi va alege un Print pe care eu il voi vedea Broscoiul cel Urat? Stiu de pe acum ca orice argument rational nu va avea niciun fundament atunci cand in stomac vor fi numai fluturasi, atunci cand noptile vor fi zi, cand mancarea va fi uitata cu zilele si dragostea va fi singura hrana, atunci cand mersul ii va semana cu o usoara plutire si cand in ochi ii vor sclipi luminite. Ca toata experienta noastra va pali in fata atotstiutoarei adolescente, cand argumentul “eu te-am facut eu te omor” va crea prapastii si mai mari.


Daca drumul ales de ea va fi asa diferit fata de ce mi se va parea mie normal sa fie, daca, daca…

Apoi ma uit la ea, asa mica, idependenta si in acelasi timp strans legata de noi, o vad cand bate tare din picior atunci cand ceva nu ii convine, cand incep sa ii curga instantaneu lacrimi pentru a ne convinge de ardoarea dorintelor ei, o vad apoi cum singura se tempereaza, cum vine asa calina, blanda si iubitoare sa imi spuna ca sunt inima ei, cum dupa toate rabufnirile face lucrurile asa cum trebuie doar “sa fiti si voi cu mine”!

Si stiu atunci ca va fi exact acel adult pe care o sa il iubesc pana la cer si inapoi, a carui decizii le voi sustine fara tagada, alaturi de care voi fi mereu cu inima impacata, pentru ca, asa cum bine spune Kinder: “ Nu poate fi altfel atata vreme cat e a noastra si noi suntem si vom langa ea!”

Fata lu' tata

Si ce mandru este Kinderu' avand in spate ultima opera a fiicei...si in plus inramata!!!!

Suflet pustiu

Pai bine mah, vin io si intreb, oamenii astia nu au pic de suflet, nu se gandesc ei niciun pic cand incep sa faca  asa un serial frumos cum ar fi  Fetele Gilmore si apoi, cand ti-e lumea mai draga, cand iti planuiesti cu meticulozitate rufele de calcat exact la ora potrivita sa mai vezi ce fac fetele, cand calci a doua oara hainele copilului doar ca sa nu te simti vinovat ca stai o ora in fata tv-ului, ei, tocmai atunci, hodoronc tronc, Rory pleaca sa-l sustina pe domnu' Obama si Lorelai pare sa ajunga la un consesns romantic cu dragul de Luke.
Si eu? Eu cui raman?  Eu cu cine mai plang seara?
Nu e corect, va spun, cand incepi un astfel de serial il duci frate pan' la capat adica forever and ever!

Iarinisme

Poveste de seara , lumina stinsa , eu si Iarina ghemuiti unul in altul, cu patura pana sub barbie.
Variatiuni dupa Cezar Petrescu – “Fram ursul polar” ….



… si Frank Zappa – “ Don’t Eat the Yellow Snow” si “Nanook Rubs It” de pe “Apostrophe”

 

Eu: Si Nanook impreuna cu Fram s-au dus sa faca o copca ca sa pescuiasca…
Iarina: Ce sa pescuiasca?
Eu: Peste!
Iarina: Ce sa faca cu el?
Eu: Sa i-l gateasca mama lui la tigaie.
Iarina: Cu cartofi prajiti?
Eu: Da.
Iarina: Yummy – yummy… si cu mujdei?
Eu: Da.
Iarina: Mmmm, si mai bun, dar sa nu puna mult usturoi ca ustura!


By Kinder