Salt

In acest week-end am avut confirmarea faptului ca fiecare copil trece prin niste salturi in procesul de dezvoltare. Iarinei nu ii mai tace gura, ia cate o carte in mana si ne povesteste ea "continutul", isi face de treaba prin casa bombanind intr-una cate in cer si stele, urca pana la etaj singura, mandra ca i-am trasat ei sarcina de a-l trezi pe Kinder sa ia micul dejun(da, da, pregatesc micul dejun in week-end! :)) si il avertizeaza de pe scari: Tati! Vin la tine!!!, i-a prezentat Strabunicii Veta fiecare jucarie, fiecare carticica si s-a oferit sa ii cumpere si ei o morsa :), dimineata, somnoroasa , cu pijamalele lalai a dat fuga in celelalt dormitor sa spuna: Buna dimineata Veta bunica!.
Este fenomenala, face niste corelatii care pe mine ma surpind permanent si, recunoaste cifrele pana la 10 - memoria vizuala sa traiasca!

La Mimi

Zilele trecute, in ziua ultimului transport, am gasit acest fragment intr-o agenda de-a mea din timpul liceului, din perioada in care stateam la ea.

Am mai fost de doua ori la apartament de atunci, e casa in care am crescut, si fiecare lucru si colt imi amintea de ceva. Fara ea, parea pustie, asta e motivul pentru care am refuzat sa mai merg acolo. Nu, nu am avut niciun sentiment ciudat, initial mi-as fi dorit sa mai petrec o seara acolo, sa ascult tramvaiul in linistea noptii de vara. De fapt ceea ce mi-am dorit eu este sa intorc timpul inapoi dar nu se mai poate.
De astazi si casa cu mirosul si amprenta ei va deveni istorie. Nu cred insa ca voi putea trece vreodata pe acolo fara sa ma napadeasca toate amintirile.
Anyway, revazand aceasta insemnare mi-am amintit de acel an. Cea mai mare parte din el l-am petrecut acolo, pregatirea BAC-ului, BAC-ul , apoi toamna tarzie si apoi o mare parte din timp pana am terminat facultatea. Era locul unde imi caram bagajele cand aveam ceva de spus si nimeni nu ma asculta. Si ma primea mereu cu bratele deschise.
Dimineata ma ruga sa merg sa cumpar un piept mare de pui sa il pregateasca schnitzel pane pana ma intorc eu. Acolo mancam si ma odihneam, citeam si primeam masaj mereu (Mai lasa mama cartea si mai odihneste-te! si avea mare grija de odihna mea Mama, sa stii ca eu nu pot sa adorm si mai umblu noaptea!)

Ciudat, dar....
Iti vad glasul. Material, minunat de material
Dincolo de mine,
undeva langa zidul ce ne desparte
Se casca ochii mintii,
sa-ti soarba cuvintele.
Nimic decat o poza prafuita.
Si un glas care se vede,
ca o prelungire
a buzelor pe care le aud,
uscate,
In frigul diminetii.

Jurnal de prietenie

1999 - O am in agenda de atunci ca Andreea Voicu(Smoke) - pentru ca la prima iesire de la facultate cu proaspat creata gasca, fuma Malboro, si asa era usor de intiparit in minte. Iesire in Ioanid, normal. Terminase Sincai-ul si mi se parea foarte salbatica si razvratita. Categoric trebuia sa ne intelegem bine...si mai era si geniu la matematica! :)

2000 – a fost anul cel mai prolific, iesiri la ski(intr-o seara, la Predeal, pe intuneric am ascultat impreuna Led Zeppelin, eu inca imi amintesc acea seara de parca ar fi fost ieri, asta in timp ce restul caprelor agatau monitori pe partie), Dobrestiu' si Bolboci au intrat in itinerarii, mare la 2 Mai...Am venit la ziua ei, din Costinesti si am petrecut la Florea in apartament pana dimineata...Din vara lui 2000 am amintirea ei in ia alba cu maneci scurte asteptand sa se stranga gasca pe scarile de la National. Au inceput drumurile Lacul Tei - Berceni in timpul sesiunilor - in Tei se fuma, in Berceni se mancau cartofi prajiti :)

2001 – dupa un Revelion de pomina la Busteni in care fetele din gasca au reusit sa „strice casele” fetelor din cealalta gasca cu care eram, lucrurile au intrat pe alt fagas. A fost anul iesirilor pe terasa de pe acoperisul cladirii de pe cheiul Dambovitei, al drumurilor dintre Romana si Leu. S-a finalizat cu o intoarcere din drum - dupa ceaiuri fierbinti baute dimineata la cozile de la ambasada Frantei, l-a cunoscut pe EL. Imi amintesc doar un telefon in seara de dupa noaptea intalnirii (M-a invitat la film, sa ma duc???? J).

2002 – am tot lungit-o prin Cotroceni, am serbat cea mai misto zi de nastere, imparteam timpul intre facultate si iesiri, am pierdut timpul la un curs menit sa ne destepte intr-ale contabilitatii, unele s-au maritat...ea a inceput sa aiba responsabilitati.

 

2003 – s-a terminat cu institutionalizarea, cu jale si zambete, s-au mai maritat altele, la prezentarea proiectului a venit cu o punga de covrigei si o sticla de apa plata si cu Tiberiu J, noi nu stiam inca...

2004 – pana acum vreun an, cand mi-am schimbat telefonul mai aveam inca mesajul  de pe 17 martie, undeva spre dimineata, erau trei deja J. Si apoi l-am vazut crescand, nu am inteles in anul acela de ce s-a retras din viata sociala (aveam sa inteleg 4 ani mai tarziu).

2005 – a inceput perioada gratarelor de week-end la Golumbeni, am dansat la nunta mea cea mai fantastica sarba cu olteanul ei J.

2006 – la 2 Mai l-am initiat pe Tiberiu in tainele valurilor (si ale plajei topless), la Simon mi-a dat ea o lectie, de rabdare si persuasiune vis-a-vis de mofturile si nazurile copiilor. Intre noi fie vorba, tare inconstienta am fost sa cred ca voi fi si eu asa zen la randul meu. Pai da mah ca si acum imi amintesc cum mergea parand relaxata in timp ce Tiberiu se cerea in brate atarnandu-se de piciorul ei...a tot mers asa vreun kilometru...Revelionul a fost epopeic. O si vad – din nou in varianta 2 in unul – seara de seara la masa, langa vinul fiert, jucator mereu la masa – belota

2007 – a venit ea. Nu mai conteaza ca aveam planuri de petrecere in 2 Mai cu doua zile mai tarziu. S-a gandit sa imi ofere cadoul de ziua mea mai devreme J Imi amintesc si acum cat de emotionata am fost sa o tin in brate in fata altarului, si era grea, da??!! By the way, iti multumesc! De data asta eram eu in varianta doi in unul. Alt revelion de pomina...

2008 – a fost prima care m-a vizitat dupa ce am venit de la maternitate si privind-o cat de relaxata si sigura pe ea era, cu Erika de mana, m-a facut sa cred ca nu e un job foarte dificil sa fii mamica. Acum nu mi se mai pare nici mie, dar vreme buna m-am tot gandit, cum naiba o face Voicu de ii iese asa bine, mai frate????

2009 – Anii astia m-am simtit in casa lor ca in a doua mea casa, mi se parea normal sa mergem in week-end acolo, ma simteam in bucataria ei ca acasa, si imi dadea, frate, un sentiment de echilibru...

2010 – intre o discutie pe un balcon corporatist cu privire la viitor si plecarea de acum mi se pare ca s-au scurs cateva zile, atunci era un soare puternic si insuportabil, acum e innorat si frig. Se muta la soare, vesel si jucaus, si stiu atat de bine ca o sa fie perfect, exact asa cum trebuie sa fie. Si cu dorul invatam cu totii sa traim, ba mai mult, vom invata sa gasim scurtaturi sentimentale distantelor teritoriale mari...
Vant din pupa!!!!!

L.E. Semn ca am inceput sa traim cu dorul, si ca suntem pe drumul cel bun, mai jos un mail telegrafic primit de dimineata pe mail :) :

Cat m-am abtinut sa nu jelesc miercuri seara cand am fost la Andreea ……….Dar acu dimineata am intrat pe blogul tau si m-am pus pe jelit………

Dimineata...stiri la Guerilla

"Circulatia rutiera se efectueaza cu dificultate pe soselele nationale ca urmare a faptului ca vantul sufla cu putere neaua asternuta pe carosabil".
Abia asteptam sa aud regionalisme la stirile meteo, un fel de Iarna pe ulita, varianta moderna

Mama - fiica

De cateva zile, ma strange in barte, ma pupa si imi spune Te iubesc! Daca o intreb cine e sufletul meu imi raspunde repede Eu!(nu mai spune Iarina :)) si apoi completeaza Si tu esti sufletul meu!

Pentru un golan fericit!

Mi se pare ca  a reusit sa il descrie asa frumos ...

Virus respirator sincitial

Cica e la mare moda, nu puteam sa o ratam, nu?
Hai multa sanatate!

Haz de necaz

Precum bancu

Cum p...a ma-sii unu' alb si unu' negru? Asa ma minunez si eu cum la o saptamana de la terminarea tratamentului cu Zinnat (care intre noi fie vorba, pentru viroza - ca asta ne-a tintuit pe noi, e apa de ploaie, ba mai mult- nu a facut decat sa ii slabeasca sistemul imunitar) ne-am trezit cu Iarina mucioasa cu o tuse productiva si temperatura????
Inutil si nici nu vreau sa ma plang ca m-am saturat de nopti nedormite, copil marait, consemn la domiciliu, plictiseala, un blat plin de sticle, sticlute cu siropuri, siropele, tincturi, vitamine, etc...
Altfel, toate zilele de stat in casa au adus in vocabularul Iarinei o gramada de cuvinte noi(din desenele animate, bineinteles), capacitatea de a pune in scena o gramada de piese de teatru (Mami, hai sa ne jucam de-a Scufita Rosie! - serios cred ca se face regizor - tu esti Bunicuta, eu sunt Scufita Rosie si tata e Lupu :)), a invatat pe de rost si povestea celor trei purcelusi, face tot felul de garaje si case din ce in ce mai elaborate din Lego, picteaza si se picteaza*, si, cred ca in lipsa altor parteneri de joaca a inceput sa apeleze la coarda sensibila a noastra stringandu-ne prin casa mamica si taticul!

* Sambata seara a pictat ce a pictat pana a descoperit ca mult mai interesant ar fi daca si-ar picta manutele. Zis si facut, una galbena alta rosie.
- Mami, uite ce panteruta sunt!
- Esti mami, dar hai sa ne spalam pe manute!
- Nu, nu, eu vreau sa vina tati sa ma vada!
- Mami, daca vine tati s-ar putea sa se supere ca te-ai pictat pe manute si sa ne certe!
- Nu, eu vreau sa ii aratam lui tati!
 Liniste cateva minute dupa care, in dreptul barului ii vad fatuca ei perfecta.
- Mami, hai sa ne spalam pe maini sa nu ne certe tati!

De aseara, razboinica din ea a mai scos la lupta o noua expresie: Jap-Jap(Si acum tati vin si iti dau una Jap-Jap, Mananc biscuitii Jap-Jap), ca atare, aseara, la cateva minute se mai auze un Jap-Jap :)

Cum ne-ar fi stat cu doua :)

Up to date

Si nu stiu cum fac ca tot restanta sunt mereu, dar cum ziua de 48 de ore, saptamana de 10 zile si luna de un an nu s-au inventat inca, ma multumesc sa stiu ca lucrurile(cele mai multe dintre ele) se pot face si cu delay(asta in varianta nefericita in care lucrurile nu se rezolva - intre timp, dela sine).Cu alte cuvinte, in luna decembrie, dupa Mos Niculae am fost inspirati si l-am primit pe Mos Craciun(ce ciudat e sa vorbesc in ianuarie despre Mos Craciun)mai devreme, am urmat intensiv cursurile de gimnastica, am fost la FTKunde eu Iarina a invatat ce e aia roata hidraulica, am batut parcul Kiseleff si..intr-unul din aceste locuri ne-am intalnit cu EA, VARICELA, cea care ne-a tinut companie de Craciun, ea impreuna cu violetul de gentiana si mixura mentolata. Altfel, forma a fost una moderata, cu eruptie localizata mai mult pe trunchi si cap, doar cateva bubite pe fata. Nu stiu daca dela tratamentul homeopat instituit de urgenta chiar din seara in care doctorita a zambit analizand cele trei  bubite de pe spatele Iarinei si a proclamat victorios "Mda, pare a fi varicela" , dar forma nu a fost una agresiva, temperatura nu a urcat mai mult de 38(cateva zile) si pruritul a fost practic inexistent(in ciuda faptului ca toata lumea se mobilizase sa impiedice copilul dintr-un eventual scarpinat).
Oricum ne-am felicitat ca am ales sa nu o vaccinam pe Iarina(in ciuda istoricului ei de dermatita atopica).
Carantina a fost mai greu de acceptat. Insa cum lucrurile pareau suportabile, ne-am captusit pe final de an si cu o viroza de toata frumusetea, toata familia. Intr-un mare fel, febra, frisoane, tuse, tot tacamul.
Bilantul a fost simplu, in total 3 saptamani de stat in casa, medicamente, peste medicamente, Craciun in cerc restrans(de fapt demult imi doream sa stau de vorba cu Junioru asa cum am facut-o in ziua de Craciun), Revelion in cerc foarte restrans, incalziti de propria febra, fara chef de nimic altceva decat zacut. Abia acum, spre Sf. Ion ne-a revenit sanatatea incetul cu incetul si cu ea si pofta de viata. Asta sa fie singura raceala serioasa pe anul asta si eu ma declar multumita!
N-am facut bilantul lui 2010, in continuare as da orice sa mai intorc timpul cu an, nu stiu daca a fost un an bun sau prost. Stiu ca am pierdut enorm de mult in anul asta, probabil ca am si castigat mult dar in lumina amintirilor nu pot decat sa vars inca o lacrima.
In 2011 vreau sa fim sanatosi si sa ne bucuram unii de altii. Si am inceput bine spun eu, am petrecut ieri, asa ca pentru 82 de ani! Sa ne traiesti Bunica Veta si sa dai noroc cu stranepoata si peste zece ani!


LE - si imagini, aleatoriu, cateva:

“Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”

“Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”

“Orice moment in care se incepe este momentul corect”

“Cand ceva se termina, se termina”