Iarinisme

• Tati, tu de ce nu esti preafericit?
• Daca mergem la munte, facem baie in piccinica?
• Eu m-am chinuit foarte mult cu bradul din curte sa creasca!
• Doamna doctor....care de fapt este Doamna Tea....

Pour mes filles sau mai bine... pentru zanele mele!

35 de ani si un nou inceput!

Tati, tati te iubim ca ca tine nu gasim!

Cum ne-am schimbat obiceiurile

Zilele astea astea m-am lovit de consecintele faptului ca am inceput sa uit, aveam de ceva vreme niste semnale dar acum a devenit more than obvoius. Incercand sa explic cuiva care au fost pasii care au dus la inlocuirea majoritatii produselor cosmetice folosite la noi in casa cu produse bio mi-am dat seama ca am cam uitat cu ce am inceput, nu, nu cum am inceput.
La cateva saptamani de la nastere, Iarina a fost diagnosticata cu dermatita atopica. Intial ni s-a spus ca e vorba de o simpla iritatie la nivelul fetei si al gatului. Acela a fost momentul in care am realizat ca expertiza medicului de familie ales nu ne prea ajuta. Adica era ok, s-a priceput sa ajute la inchiderea buricului cu nitrat de argint, sa ne dea toate sfaturile pe care le primisera si parintii nostrii la randul lor dar...mai departe...musetelul si apa sunt sfinte.
Sunt, nu ziceam nu, dar parca simteam ca nu e doar atat si ma enerva sa vad cum o simpla iritatie persista atat.
Atunci am luat decizia de a vizita un dermatolog, printre cei mai buni de pe aici daca nu cel mai bun. Diagnosticul de care ma temeam - incepusem deja sa citesc pe tema asta - a fost confirmat. Dermatita atopica, parinti alergici  - checked. Nu mai era nevoie de alte cautari.
Si am inceput tratamentrul clasic - Zyrtec picaturi, seara , pentru calmarea pruritului si linistire si creme emoliente pentru piele atopica. In plus baita in fiecare zi.
Am testat , pe rand, Stelatopia de la Mustela, Atoderm de la Bioderma, Phisyogel de la Stiefel, Trixera de la Avene, plus o gramada de alte dermatocosmetice. Imi amintesc ca era perioada in care nu exista farmacie care sa imi iasa in cale si de unde sa nu ies cu o crema pentru dermatita atopica, convinsa fiind ca de data asta am nimerit produsul eficient. Mi-am inebunit prietenii stabiliti pe afara sa imi trimita diverse produse despre care citisem ca sunt extraordinare. Le testam pe fiecare cateva zile fara sa observ nicio imbunatatire, din contra, pielea Iarinei se transformase aproape intr-o rana vie, in permanenta rosie, iritata, supurand. Incetul cu incetul am mutat-o din patutul ei in patul nostru pentru ca, desi medicii ne dadeau asigurari ca un copil asa mic nu se scarpina, noaptea se sacrpina pana incepea sa ii curga sange si trebuia tinuta de manute. Revenind la medici, vizita la renumitul medic dermatolog(care ne recomandase odata cu stabilirea diagnosticului tratament cu Elidel si inca un cortizon de ultima generatie - evident, citind contraindicatiile si faptul ca respectivele unguente nu fusesera indeajuns testate pentru stabilirea efectelor secundare, am amanat aplicarea lor) a fost inceputul unei lungi perioade in care alergam la orice medic despre care auzeam ca ar fi tratat cu succes cazuri urate de dermatita. Fiecare medic alte creme, alte sfaturi.
La un moment dat doctorul Stanciu de la Budimex a sugerat efectuarea IG-e-urilor specifice. Concluzia, exprimata chiar inainte de aflarea rezultatelor - intoleranta la lactoza. Am trecut pe lapte praf Alfare(Nestle) si de aici a inceput calvarul, pielea Iarinei era la fel de iritata, in plus nu manca, scadea in greutate era in permanenta nervoasa. In plus afara era foarte cald si transpiratia nu facea decat sa inrautateasca situatia, ii aplicam violet de gentiana pe rani si apoi crema pe baza de zinc pentru uscarea zonelor foarte iritate. La insistentele mele medicul a fost de acord sa incercam sa trecem la laptele de soia. Nu i s-a imbunatatit aspectul pielii insa manca cu placere laptele si a inceput sa ia din nou in greutate. Avea cojite pe tot scalpul si foarte putine fire de par.
Intre timp, din pozitia mea vehementa impotriva cortizonului incepeam sa bat in retragere. Toate dermatocosmeticele, cremele preparate in farmacie, unguentele homeopate, tratamentele homeopate nu dadeau niciun rezultat. In plus, incercand unguente cu concentratie mica de cortizon am vazut schimbari remarcabile(e adevarat ca toate nu durau mai mult de cateva zile). In seara de Ajun, ajungand de urgenta la Budimex, i-au facut impachetare cu cortizon pentru a iesi din criza - era foarte deshidratata din cauza faptului ca pierdea foarte multa apa prin piele.
Ma rog...vad ca am inceput sa divaghez... intr-un final am descoperit tratamentul dar din acel moment am revizuit toate cosmeticele pe care le foloseam in ritualul de ingrijire a Iarinei. Am descoperit atunci ca bebelusului nu este bine sa ii faci baie foarte des, si ca produsele de igiena nu fac decat sa distruga bariera protectoare a pielii nou-nascutului, ca  faimoasa baita cu amidon sau tarate de grau nu face minuni si pentru unii copii poate avea chiar efect invers (Iarinei ii sporea senzatia pe prurit) si incetul cu incetul am inceput sa testez unturile si uleiurile naturale - migdale, jojoba, shea si surprinzator am observat ca Iarina le tolera foarte bine. Apogeul in materie de creme naturale l-a reprezentat descoperirea Aurderm-ului cu smirna, propolis si mimoza, adevarata minune - in cateva zile iritatia disparea - si apoi a unei creme "hidrocortizon natural" pe baza de uleiuri esentiale.
Cert este ca acum la baita Iarinei folosesc doar creme naturale, bio pe cat posibil, gel de dus/sampon cu saruri minerale de la Marea Morta, sapun natural pentru piele sensibila, ulei de jojoba pentru masaj si pe post de crema de fata in perioada rece, aurderm pe zonele iritate. Am renuntat insa la pasta de dinti de la Weleda pe baza de plante pentru ca mi se parea ca nu spala dintii cum trebuie si ma ingrozea ideea unor eventuale probleme care sa ne arunce pe scaunul stomatologului inainte ca Iarina sa inteleaga de ce o vizita la Zana Maseluta este necesara si e bine sa fie facuta preventiv.
Nu spun ca in cazuri deosebit de grave dermatita atopica poate fi vindecata sau ameliorata numai cu produse naturale bio sau organice pentru ca am vazut "pe pielea Iarinei" ca nu se poate, dar cred cu convingere ca e mult mai indicat sa folosim astfel de produse.
Treptat am renuntat si noi la cosmeticalele pline de parabeni si alte cele. Folosim sapunuri naturale emoliente, anticelulitice, calmante, cu sau fara uleiuri esentiale - o betie a simturilor (mult mai eficiente, parerea mea, decat gelurile clasice de dus), creme de corp si maini din unturi si uleiuri de shea, jojoba, shea, migdale, samburi de struguri.
Eu am schimbat demachiantul cu unul organic, ma spal pe fata cu sapun negru - indicat tenului gras, folosesc tonner si creme de fata organice, seara sunt prietena buna cu uleuil de argan si crema cu tea-tree de la Balm Balm. Folosesc ca si masca de par untul de cocos si sunt foarte multumita. Am primit cadou si produse de machiaj organice si mi se par foarte bune desi inca nu pot renunta la lipstick-ul meu sau la parfumul preferat. Am testat si deodorantele bio dar pana acum nu am gasit o formula care sa faca fata cu brio :)
Uneori ma intreb de ce nu am incercat mai din vreme toate astea si de ce nu imi iau inima in dinti sa incep sa schimb si produsele folosite la curatenie sau la spalat.
Ma rog, post-ul asta a fost un post scris mai mult pentru mine, sa imi mai amintesc ce am folosit si ce folosesc :) sau cine stie, poate cuiva i se pare utila experienta.

Unde fugim cand ne vine sa fugim????

Zi mah!

Iarinisme

Toti trei in magazin, Kinder agitat, carand caruciorul dupa el realizeaza ca a scapat-o pe Iarina din supraveghere si impacientat striga: Iarina, unde esti?, de langa piciorul lui vine raspunsul prompt de la o fetisoara total nevinovata: Sunt aici, jos...

R.I.P.

Si uite asa dupa ce Phil Lynott  a plecat in 1986, si Gary Moore s-a hotarat sa o taie sa se intalneasca cu Phil. Si uite asa jumatate din ce a fost THIN LIZZY canta acu’  la etajele superioare. Sigur intr-un colt de rai acum se canta “Parisienne Walkways”, Still Got the Blues”, “The Boys Are Back in Town” sau, daca nu deranjeaza ingerii, poate chiar “Whiskey in the Jar”

Dumnezeu sa ii odihneasca pe amandoi!

Luni dimineata

Se da o zi insorita de 7 februarie, un trafic semi-aglomerat, o atmosfera usor primavaratica, o cafea tare si, bineinteles:



No need to say more! O saptamana frumoasa sa aveti!

La multi ani!

Daca ar mai fi langa noi astazi i-am fi spus La multi ani!
Cu vreo doua saptamani inainte ar fi tinut sa ne spuna ca nu vrea sa pregateasca nimic de ziua ei, Sunt batrana mama, ca" maine mor, nu mai sunt eu sa fac masa mare!
Cu o saptamna inainte o punea pe mama sa ii cumpere totusi ceva, sa fie in casa, sa fac niste schintzel, poate curat cativa cartofi daca oi avea putere, am pe balcon cateva borcane de castraveti pusi de mama Oanei, sa fie acolo.
Cu cateva zile inainte tinea sa ne transmita la fiecare telefon sa nu cumva sa veniti mama, ca nu pot, trag la pat, sunt batrana, nu mai pot!
Cu o zi inainte, imi spunea, daca vin, poate faci tu un tort ca tare esti vrednica -semeni cu maica-ta mama! - sau daca nu, sa cumpari un tort, ca iti dau eu mama banii pe el! :)
Se lumina la fata cand treceam pragul casei. Deschidea usa prin interfon, si apoi iesind in fata usii striga pe scari Tu esti mama? Se topea cand o vedea pe Iarina. Nu stiu ce i-as da asa o iubesc, ca pe ochii din cap! Sa aveti mama grija de ea ca nu stiu ce va fac! Ochii si copilul.(cu expresia asta am crescut)
Le avea pe toate pregatite si ni le aducea frumos pe masa in sufragerie. De pe fotoliul ei ne privea pe sub gene, daca am mai slabit sau nu, daca parem obositi, de ce nu avem mai mare grija de Radu ca e si el singur, de ce ii dau marul Iarinei bucati ca ea ne-a crescut pe noi cu mar dat prin razatoare, de ce am vorbit asa cu Kinder, ce am vrut sa zic atunci, ce am de impartit cu mama, etc...toate treceau prin filtrul analizei ei si al sufletului plin ca, asa cum stia foarte bine dela inceput, eram cu totii acolo.

Cu scuzele de rigoare... ori n-are telefonul stabilizator de imagine ori sunt eu fraiera si nu stiu sa il folosesc

De ce imi place viata "la tara"

Pentru ca iarna mai sunt in jur case din hornul carora porneste spre cer un fum de copilarie.
Pentru ca toamna se simte in aer mirosul de frunze arse.
Pentru ca dimineata cand ies din casa e liniste si pasesc direct pe pamant, ma bucur de imaginea unui trandafir, sau a florilor de primavara abia incoltite sau de pojghita de gheata ce da plantelor din curte un aer polar de parca ma astept sa apara de undeva Craiasa Zapezilor.
Pentru cafeaua bauta linistit in curte in timp de Iarina se alearga cu Tipsy sau cu Boris sau uda florile cu un aer plin de responsabilitate.
Pentru ca pot sa imi pun manusile si sa scorbolesc fericita prin pamant.
Pentru ca e suficient sa deschid usa si Iarina sa se bucure de propriul ei parc.
Pentru ca seara, din patul meu vad cerul si stelele, da, da pot sa vad stelele!, si mai mult vad bradul care cred ca are acum varsta tuturor locatarilor permanenti din casa.
Pentru ca in drumul pana la cimitir sau pana la chiosc e musai sa dai binete celor intalniti.
Pentru ca mai vezi oameni grabiti dimineata, indreptandu-se spre statia de autobuz, insotiti fiind de cainele curtii.
Pentru ca in fiecare dimineata ma avant spre oras cu sufletul plin de toate astea si savurez toate cladirile inalte, aglomeratia si agitatia urbana, stiind ca seara, ma voi intoarce in coltul meu.

Da, scriu si simt toate astea acum, dupa ani lungi de suferinta si nu ma gandesc decat la cat de mult inseamna o strada asfaltata!!!!
Si da, Kinder ar veni aici cu o lunga lista "De ce nu imi place viata la tara", refuz sa le analizez in profunzime!