marți, 24 noiembrie 2009

Aniversare pentru o strabunica care ne mai face din cand in cand cu ochiul

“- Cu ce sa fie povestea? Cu Ali Baba? Sau cu pitici fermecati?
- Cu Ali Baba si cei 40 de hoti, aleg nepotii.
- Bine, cu cei 40 de hoti…si clipeste poznas…
Spune-zice, intr-o pestera din Suabia erau 40 de hoti. Intr-o zi, unul dintre ei, se scula, tusi, scuipa si spuse “Capitane, spune-ne-o poveste!” Capitanul se scula, tusi, scuipa si spuse “Intr-o pestera din Suabia erau 40 de hoti. Intr-o zi, unul dintre ei se scula, tusi, scuipa si spuse “Capitane, spune-ne-o poveste!” Capitanul se scula, tusi, scuipa si spuse….

luni, 23 noiembrie 2009

La teatru


Sartre - Cu usile in inchise - La National...trebuie vazut!

Cum dureaza putin(aprox. o ora si 10 minute) ramane loc si de o bere in Laptarie in amintirea vremurilor apuse. Daca stau bine si ma gandesc si noi eram cam apusi in peisajul din Laptarie unde am reusit sa ridicam brusc media de varsta! :)

vineri, 20 noiembrie 2009

De departe

Cand vad parul tau...mi-aduc aminte de liceu....
Frunze caramizii, covor de frunze, raze jucause printre copacii desfrunziti, niste copiii, cam asa eram...Parca au trecut mii de ani, de ce ma simt atat de schimbata? Unde sunt? Ma regasesc tot mai greu si as da orice pentru o clipa de trecut iar toamna asta nebuna cu toate culorile ei ma arunca inapoi sau.... inainte?Mi-e dor de voi toti! Si ma doare ca ea, singurul meu liant catre cea de ieri e departe!!!!
A fost un joc de copil fara rost, un joc inutil
Am sperat sa pot face din vise si ploi un neant in care sa zbor
Un neant in care sa zbor
Nici nu stiu ce sa spun
Imi e sufletul gol
As vrea iar sa te-adun peste clipe ce mor
Am ramas fara glas
Bun ramas....

vineri, 13 noiembrie 2009

Electoral

Ieri cand am ajuns acasa ma asteptau in casuta postala un top de flyere electorale...cu tovarasul Basescu ranjind satisfacut. Mi-am inhibat greata instantanee care ameninta sa ma cuprinda si am dat sa le scot sa le arunc in tomberon. Am ramas insa blocata cand am vazut cate sunt, nu exagerez, cineva foarte perseverent a insistat sa imi indese in cutia postala un top de flyere, culmea, toate cu aceeasi fata. Cati copaci or fi insemnand toate hartiile astea pe care eu ma pregateam sa le arunc? Si imediat m-am gandit, oare daca as fi primit doar un flyer impactul mesajului ar fi fost mai mic? Ce s-a fi gandit omuletul ala angajat de staff-ul presedintelui in functiune? Nu mah frate ca daca pun doar unul il rataceste, sau poate il arunca, sau poate vrea mai multe sa tapeteze peretii din buda cu ele. Nu, nu, nu ii pun mai multe, sa fie, poate daca nu e convins alegatorul asa il conving, pai? Traim bine, nu? Daca as fi primit doar un flyer ar fi semn de saracie, dar nu, noi traim bine!
Si am stat eu asa cu topul de hartii in mana(am avut grija sa le intorc in asa fel incat sa nu vad fata personajului indreptata catre mine - starea de greata inca ma incerca) si m-am gandit precum Gheorghe in tramvai dupa ce nevasta-sa i-a nascut gemeni, negri amandoi, "Cum .... masii????" Adica, noi suntem in rahat pana la gat, rata somajului creste, pensionarii sunt amenintati mediatic ca raman fara pensii, impumutati ca vai mama noastra, tot sistemul la pamant, da printam flyere si afise electorale in draci! Domnilor dragi, n-am putea totusi sa evitam aceste costuri exagerate si sa ne limitam la cate o brosura infipta in gard? E suficient. Zau ca nu o arunc, am de gand sa o citesc cuminte si sa bag la cap!
Inutil sa mentionez ca azi dimineata la ora 8 a.m. in fata portii - pe trotuar zaceau aruncate alte cateva exemplare...de flyere...oare la cat se trezesc baieteii astia de le impart? Si apoi oare cu cat e platit un angajat Rebu care va veni sa le mature de pe jos...Si oare din ce buget e platit angajatul Rebu? Intrebari la care nu mai astept raspuns demult.

joi, 12 noiembrie 2009
















Poze
















Am facut o placinta, o paine dospita, am pregatit sosului o cina demna de tot respectul...lui si ne-am pus pe pozat. Ce a iesit vedeti mai jos mai jos...

Prostitutie materna

Ti-e sete???
Si ia zi, ti-e sete...
Stiu ca ti-e sete, cum nu???
Si mie mi-a fost,
Dar mi-a dat cineva repede sa beau...
Parca nici nu am stiut cum e cu adevarat!
Hai lasa ca nu asa grav!
Si? Cum spuneai...ti-e sete?
Ia uite ce apa cristalina detin eu
Cred ca si daca era statuta ti s-ar fi parut esenta vie...
Ti-e sete, ha?
Ia prostitueaza-te tu putin ca poate imi scapa niste picaturi....

marți, 10 noiembrie 2009


Ne-am nascut ca sa fim mame

So, nu, nu suntem invatate de mici sa ingrijim papusi, sa imbracam, sa dezbracam papusi, sa le dam papa, sa le punem la olita in locul nostru, sa calcam, sa maturam, etc...Nu, nu ne cumpara parintii(nu in toate cazurile) jucarii din rafturile roz ale marilor magazine de copii si astfel ne deprindem sa dereticam prin casa, sa facem mancare, sa crestem copii la randul nostru.
Cred ca suntem totusi programate genetic pentru asta.
Iarina nu a avut papusi, doar un bebelus primit dupa care striga seara la culcare :"Bebe! Bebe!" sa nu cumva sa il uitam printr-un colt si sa nu stea si el cu noi cuminte sub "patua", si l-a mai avut pe Gogu, un smecheras de carpa luat de la bazarul din Sinaia pentru ca ni s-a parut noua ca are asa un aer smecheresc si cum Iarina era in perioada de mers cu mainile in buzunare parca aducea putin cu ea. Si-a gasit si Gogu loc in pat langa Iarina fiind si el chemat la somn odata cu bebe: "Bebe! Gogu!".
Duminica Iarina a primit o papusa Barbie de la Ticu - inutil sa mentionez cat de tare urasc eu papusile Barbie!, nu vreau sa creasca cu modele de fetite blonde, sclipicioase cu fuste de-o palma si bustul generos la vedere - ce a facut Iarina cand a vazut papusa??? Ei, da, a luat-o in brate si a pupat-o cu cel mai dragastos sarut de care a fost capabila pana acum..."pupusaaaa". A pupat papusa!!!!! De parca doar pe asta a asteptat-o pana acum.
Concluzia, fetita mea scumpa si dragalasa, care s-a jucat pana acum cu jucarii educative, plusuri, trenulete, masinutele baietilor si-a aratat mai mult decat entuziasmul cand a primit o papusa!
Bravo mama, pai asa e frumos?

duminică, 8 noiembrie 2009


Astazi se implinesc 20 de ani de la caderea zidului Berlinului. Aveam 8 ani pe atunci si nu am nicio amintire a acelor vremuri sau a impactului pe care l-a avut caderea zidului asupra celor apropiati. Intre timp, tot citind despre asta si despre tot ce a marcat existenta atator oameni pana in 89, vad lucrurile intr-o cu totul alta lumina. Mi-ar placea ca si Iarina sa le vada la fel sau cel putin sa aiba deschideea spre a le analiza. Ciudat, in ultima vreme m-am tot gandit la acele zile. Vineri, am reusit sa imi cumpar Supleantul a lui Petru Popescu. Ieri dimineata am deschis cartea si am inceput sa citesc:
..."La concert" era o strada chiar langa zid, cu cladirile bombardate in '45. Inca pline de moloz si cu ferestrele astupate cu caramizi.
"La concert" soseau imbulzindu-se prin ganguri bombardate baietii si fetele din Berlinul de Est, imbracati in jeans si pulovere si carand paturi si pungi cu bere si carnati. Au intins paturile pe moloz, stiau locul, se vedea, s-au asezat, au aprins tigari, au desfacut berea. Dincoace de zid, il savurau pe Robert Plant, tolaniti pe moloz. S-a facut atata lumina dincolo de zid, incat s-au aprins burtile norilor. Purpurii, incandescente de la lampi. Baietii si fetele di Est venisera cu oglinjoare montate pe stinghii; ridicate vertical la un anumit unghi, puteai sa zaresti in ele formatia, dincolo de zid. Canta Robert Plant:
"...there's a feeling I get, when I look to the west,
and my spirit is crying for lea-eaaaa-ving..."
Cam da, un sentiment straniu m-a cuprins, se pare ca trebuia sa iau cartea asta vineri si sa citesc ieri acest pasaj.
Mother, did it need to be so high?

miercuri, 4 noiembrie 2009

In vizita











Pentru a evita inca o intrebare disperata de genul : "Sunt la parcul Bazilescu, nu e ok, nu?", la ceas de seara ne-am gandit sa mai facem noi o vizita burticii, sa acomodam incetul cu incetul doi viitori parinti cu viata alaturi de un copil mic, sa cautam cercetatori in jur obiecte de tras/smuls/agatat - asta pentru a depista si ei posibilele puncte slabe in amenajarea locuintei. Au privit degajati problema, increzatori in linistea si pacea viitorului, ba au facut chiar haz de toata situatia.




Ni s-a confirmat si noua ca am trecut intr-o alta etapa a dezvoltarii, Iarina nu a mai ros niciun cablu, a fost fascinata de sistemul surround emitand onomatopee simpatice si plimband multitudinea de telecomenzi de colo pana colo. Data viitoare probabil se va chinui sa conecteze toate device-urile intre ele :)

luni, 2 noiembrie 2009

In parc
















De sambata seara


Am ignorat frigul de afara, petrecerile de Halloween care invadasera toate cluburile, strazile in curs de amenajare din centrul vechi si am pornit frumusel de manuta in cautarea unui loc cald, l-am gasit, ne-am facut comozi, am povestit, am savurat, mai trecem cu siguranta.