Si-am revenit...

Doar ca am intrat mult prea rapid in vartejul vietii cotidiene...si mai putin cotidiene...

V-am lasat

V-am lasat, ne mutam pentru cateva zile tabara la mare, nisip cald, valuri spumoase, miros de sare si alge, chipuri dragi intrevazute prin pahare aburinde de bere, cafele turcesti dimineata in Golful Mic, Spuma Zilelor reloded pe plaja din 2 Mai...zmee sus pe cer, lopetele aruncate pe nisip, tandreturi matinale...n-am cuvinte...ne gandim daca ne intoarcem...

Va pupam!

Miercuri

Iu, Iu, Iu....

Mireasă, mireasă hai
I-aţi gândul de la flăcăi
Şi ţi-l pune la bărbat
Căci cu el te-ai măritat
IU IU IU !
Mireasa al tău bărbat
Când ţi-o cere de mâncat
Să-i dai blidul nespălat
Sa ştie ca s-o-nsurat
IU IU IU !
De ţi-o fi socruţa rea
Mătură casa cu ea
De ţi-o fi socruţu rău
Ia-l de cap şi la părău
C-acolo te-ajut şi eu
IU IU IU !

Amestec de senzatii

O mare de liniste, soarele in apus, lumina difuza, oameni asezati cuminti pe scaunele albe desfasurate ordonat pe gazonul stadionului...Dance me till the end of love...inconstient lacrimi se pravaleau usor de obrajii mei si inima imi batea asa tare ca nu intelegeam ce se intampla cu mine. Pana la finalul concertului am fost stapanita de starea asta, ireala, si nu, nu eram singura, toti oamenii din jurul meu sunt convinsa ca aveau aceleasi trairi. Daca inchideam ochii puteam foarte usor sa simt vantul cum imi adie prin par, sa simt stancile reci sub picioare si sa vad un cer imens deasupra mea, un cer in care norii alearga grabiti, puteam sa simt nisipul cald de sub corpul meu, puteam sa vad cerul instelat si sa aud valurile, puteam sa simt imbratisarea calda a Iarinei si privirea ei sagalnica, putea sa simt saruturile iubitului invaluindu-mi corpul, puteam sa ii aud soaptele calde, eram tot si toate in acel moment si inima mea nu mai avea loc in piept.

Nu, NOI ne-am simtit onorati sa va ascultam Sir, ne simtim onorati sa fi putut face parte din lumea Dumneavoastra macar pentru cateva ore...si ce lume minunata!

Pentru ea, de la el!

My love is always just as she seems
A force of nature all her own
To be reckoned with
Whatever's wrong with me
Her kiss redeems
And it's all there
In my dreams

My love is soaring
She glides through the sky
Hardly a warning
She takes my hand
Says "Open your eyes"
We look down on the earth
And all its schemes
We laugh
And it's all there
In my dreams

We swoop down below the clouds
Destination unknown
And then she says
"Let's go home"

http//www.youtube.com/watch?v=DoahQUxyVyw

Vulcanii noroiosi, Colti, Alunis, Ciolanu

Nu am reusit sa plecam la 9 cum ne propusesem si asta din motive de somn matinal in lipsa celui nocturn.A fost frumos, caldura mare la vulcani, ploaie torentiala spre Colti, vreme mirifica la Colti si Alunis, apus splendid la Ciolanu. Ne-am oprit sa admiram toate cardurile de gaste sasaitoare care erau cat pe ce sa il muste pe tati de nas, am strigat fericiti Dii, diii la vederea fiecarui "cau" si am ramas muti de admiratie in fata vacutelor baltate.
Am incercat noroiul cu degetul si am fi incercat sa bagam si un piciorus daca nu erau parintii astia asa vigilenti.La Ciolanu am ajutat un batranel simpatic sa curete ceara de la lumanari si am fost foarte admirate de calugarii din manastire - in momentul ala parea intr-adevar un inger de copil, nu ca nu ar fi! :)
Iarina s-a bucurat prima oara foarte vizibil la vederea Alexiei, au facut schimb de jucarii in benzinarie si au umblat cumintele de manuta spre vulcani.
Impresiile de mai sus sunt impresii filtrate prin ochii Iarinei.
Pe mine in afara fenomenului in sine Vulcanii noroiosi nu m-au impresionat prea tare, poate si lipsa de organizare, caldura foarte mare, lipsa oricarui punct de unde sa poti cumpara ceva de baut desi in ziua respectiva parcarile erau pline de masini deci cumparatori ar exista, drumul extrem de prost, au avut rolul lor. Mi s-a parut insa mirific drumul pana la Alunis, mi-a ramas in suflet micul muzeu de chihlimbar - unic in Romania (dar care nu beneficiaza de niciun fel de fonduri pentru reamenajare), aceste doua satuce uitate parca de lume unde ne-am bucurat de lipsa semnalului telefonic(asta e locul ideal sa pleci in concediu cateva zile fara sa te deranjeze nimeni si nimic), biserica rupestra de la Alunis, acel cimitir mic in care se concentrase parca toata linistea si impacarea Universului. Da, sunt locuri in care trebuie neaparat sa mergi macar odata.
La Ciolanu vroiam de mult sa ajungem si mi-a parut rau ca nu am facut-o pana acum...degeaba incerc sa descriu ca nu pot aduna in cuvinte maretia locului.
Seara am incheiat-o la 24, cu Iarina adormita in masina dupa o masa copioasa unde a gustat si ciorba taraneasca si pastrama de oaie si cartofi prajiti...daca e bal, bal sa fie!