Hai ca am intrat in iures si mi-am dat seama ca peste zeci de ani cand o fi sa ma uit peste amintiri din vara lui 2011 nu o sa gasesc nimic aici pe platforma, ca deh, lenea e cucoana mare!
Ideea este urmatoarea: CRESTEM....in ritm ametitor. Copilul meu s-a transformat intr-o domnisoara scortisoara, o tauroaica veritabila care face adevarate crize cand e vorba de alegera hainelor, care stie sa spuna foarte clar si raspicat NU(aici cred ca as putea sa invat ceva de la ea :)).
Toata vara, cu toate plimbarile si evenimentele ei au reusit sa imi fure copilul meu mic si sa imi lase in schimb o fetita cu foarte mare personalitate.
De fapt ce vroiam eu sa subliniez este ca da, puiul meu de cioara mi se pare fantastic si imi creste inima cand ma uit la el.
In alta ordine de idei in vara asta am reusit sa ne urnim si intr-un tarziu sa ne plimbam pasii prin Bucovina, noi admirand peisajele si bucurandu-ne de linistea locului, copilul acumuland cu fiecare zi de balaureala tot mai multa oboseala, oboseala care si-a spus cuvantul cu varf si indesat la intoarcere. La intoarcere unde, timp de doua saptamani am avut un copil marait, nervos si foarte, foarte obosit.
Data viitoare o sa stiu ca genul de calatorii de rupt pingelele nu sunt o destinatie de dorit cu un copil de varsta asta.
In imagini, concediul nostru s-ar rezuma cam asa:
Satui de atata mare:
Am privit cu nostalgie spre meleaguri moldovenesti
Am alergat vitei si orice alta vietuitoare de prin jur:
Iarina a urcat singura, singurica pana la Cabana Fantanele!
Am vazut lucruri care ne-au hranit sufletul pentru ceva vreme de acum incolo:
Ne-am jucat:
Am devenit piosi cand a fost cazul:
Oricum am fost intr-o goana continua:
Dar ne-am si odihnit:
Si am crescut!...Uite atat de mare!
Marele inceput al acestei perioade a fost insa inceperea gradinitei, da, cuconita merge de la 1 Septembrie la gradinita. Si daca primele trei saptamani au fost cu jale mare in fiecare dimineata, cu agatat de gatul Kinderului numai sa nu o lase singura acolo, cu promisiuni din partea lui ca va sta de vorba cu domnul cu mustata(aka administratorul) cat timp ea sta in sala, ultimele doua saptamani au fost o revelatie. S-a trezit in week-end ca ea vrea la gradi, dimineata se trezeste zglobie si fuge la sifonier sa isi aleaga hainutele pentru gradi si neaparat cara dupa ea in fiecare zi cate un bebelus
Despre bebelusi e poveste lunga, are o intreaga armata, ii hraneste, ii invata cantecele in engleza, ii invata sa numere, ii culca, le schimba chiloteii, ce sa mai... se comporta ca o adevarata mamica, sau pardon, surioara, ca ei sunt fratiorii ei!
Mda, s-au intamplat si schimbat multe in toata perioada asta, atat de multe incat uitandu-ma in urma luna august mi se pare undeva acum ani intregi.
Incetul cu incetul ne acomodam cu toate, speram ca pana la final sa ne pastram "nervii tari" si sa avem puterea sa ne bucuram de toate.
