Junioru'

So, Junioru'in vizita. Iarina manifestandu-si vizibil bucuria, el vizibil marcat de bucuria ei si incercand sa depaseasca oarecarea reticenta pe care o are fata de copii in general - intre noi fie vorba cred ca s-ar descurca binisor cu ea.
Ies in curte sa faca o partida de "schobal" cu mingea. Eu relaxata imi caut - de parca ar trebui sa caut!!!! - de lucru prin casa. Intr-un final hotarasc sa ies pe afara sa vad ce fac fotbalistii mei. Junioru'vorbea relaxat la telefon in timp ce Iarina, fericita nevoie mare alerga cu o sageata de darts in mana. Eu inghet, si cand imi mai revine sufletul la loc incerc sa balmajesc o intrebare: Si Iarina de unde are sageata asta?
Raspuns relaxat: Care? Asta din mana ei? (de parca ar fi curtea plina de sageti!!!)Aaaa...a gasit-o pe jos, credeam ca voi i-ati dat-o!!!!
Vorba ceea am ramas muta!

Eva si Iarina

Zi de primavara

La noi ca la nimeni

- Kinder, azi imi faci autovaccinul!
- No way Jose!
- My dear, you have to!
- No way!!!!
Ok, lucram la sustinere psihologica si emotionala, poti, gandeste-te ca vei fi nevoit (Doamne fereste!) sa ii faci vreo injectie Iarinei, esti parinte, e bine sa stii sa faci o injectie, poti profita fericit de faptul ca ma ofer(ce inconstienta pe capul meu!) sa fiu cobai, etc.
- Am spus nu, nu ramane! - trebuie sa mentionez ca toata discutia se derula in living, eu tineam o seringa in mana si alergam Kinderu', Iarina ne privea curios si plangea ca vrea si ea vaccin(Sa ma mai plang eu de copil!)
Ok, aplicam, metoda de constrangere. In momentul asta pui mana pe seringa si imi faci vaccinul!(bine, asta este doar ce poate fi repordus aici :))
Si a pus mana, cu palma transpirata, fata livida si glasul stins, dupa ce i-am explicat metoda, in timp ce lent, foarte lent introducea serul:
- Iarta-ma, te rog sa ma ierti, stiu ca doare!
- Baga naibii serul ala odata si lasa scuzele!!!! :)

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

Tareeeeeeeeeeeeeeeeee

Am I a beauty or what?

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...

Final de februarie

Ca sa alungam iarna din Bucuresti, dupa rugaminti fierbinti, incantatii zgomotoase si in final blesteme spurcate, ne-am hotarat ca singura metoda sa scapam de ea este sa o ademenim departe. Ne-am urcat in masina si am pornit departe, catre munti stancosi, catre meleaguri fermecate si acolo, satui si obositi, ne-am lepadat de ea.
Dupa cum se vede pana la sfarsit, am iesit victoriosi...si epuizati!

Labe de gasca