A venit Mosu'...ca am fost cuminti, foarte cuminti!

Craciun...agonie si extaz!

Sper ca ati avut un Craciun fericit cu cei dragi alaturi fara griji si suparari. Noi am oscilat intre agonie si extaz, in Ajunul Craciunului era sa fim internati la Budimex - puseu cronic de dermatita atopica, plangea Iarina, plangeam eu, Kinderul si ii dadusera si doctoritei lacrimile, nu stiu cum am trecut peste acea noapte, a fost a doua cadere nasoala de cand o avem pe Iarina (si toti ne lauda ca stam foarte bine cu nervii si ne apreciaza rezistenta in conditiile date). Mi-au trecut in noaptea aia o mie de ganduri prin cap, am hotarat ca nu mai facem alti copii, am plans, ne-am rugat, am baut, am fumat, m-am gandit la tot ce e mai rau, m-am reindragostit de Kinder, m-am rugat de sanatatea lui Buni si mai ales am magaiat-o pe Iarina, cu atingerile si lacrimile noastre. A doua zi era alt copil, si-a facut efectul hidrocortizonul, am fost la Doamne Doamne si am intrat in atmosfera de Craciun. A fost o mini vacanta frumoasa, mi-a fost bine ca am avut familia langa mine, am supt toata energia lor, m-am incarcat numai cu ganduri pozitive si totusi simt ca sunt la capatul puterilor. Vreau sa treaca odata, sa ramana Iarina doar un copil sanatos si vesel, nu vreau sa mai sufere... nu mai pot, in fiecare secunda ma gandesc daca nu i-a mai iesit ceva pe piele. Nuvreau sa imi plang de mila dar nu e usor deloc...Of Doamne!

Patru zile a fost bine cu pielea, acum incepe sa se inroseasca din nou, ce ma afecteaza cel mai tare este ca nu mai am puterea sa ma joc cu ea, sa ii cant, sa fiu vesela pe langa ea, am devenit un om trist, in permanenta stresata, nu mai am energie sa ii transfer, abia astept sa ne rupem de toate, sa o luam de la capat, frumos, sanatos, in familie! Traiesc cu speranta ca se vor schimba foarte multe si tot raul asta va fi lasat uitarii...

Cum va place!

Alo....aterizeaza strabunica!

Chiar cand ne intrebam impacientati ce ne facem Craciunul asta fara suflu moldovenesc in casa am primit vestea...vine Bunica Veta! Ca in fiecare an, cu valiza ei neagra, adusa de spate, mereu binedispusa, o minune de bunica. Vorba Kinderului, "parca nu e Craciun fara Bunica Veta"...e tare simpatica bunica, nu poti sa nu o iubesti, Matei se amuza teribil cu ea, pe mine si pe Iarina ne linisteste - aseara Iarina s-a jucat in pat cu bunica vreo ora, dar nu oricum ci asa, ca o fata mare, atenta si linistita...mai aveam putin si ne panicam ca a disparut baietoiul din ea, dar nu stimata audienta Iarina si-a scos parleala azi noapte, ce mai chiot, ce mai vuiet!

Ma rog, una peste alta, se anunta un Craciun foarte frumos, azi facem bradul, Iarina a promis ca pune ea ingerasul in varf, doar sa o ajutam noi sa se ridice ca deh...e bradul inalt! Asteptam cozonacii calzi, sarmalele aburinde, colindele, si cine stie, poate anul asta suntem mai vigilenti si il prindem pe Mos Craciun, am vorbit si cu Tipsy sa stea cu urechile ciulite.

Pana atunci, o poza de la serbare...Iarina, cel mai piticot dintre pitici..."ce sa fac mah daca sunt mititica?"...e facuta de altcineva asa ca nu suntem noi subiectul principal.

Mmmmm...iaca vine...

Ca tot visez de ceva vreme cu ochii deschisi la o seara in care sa adorm linistita in bratele Kinderului, sau ca lenevim cu un pahar de vin uitandu-ne la un film inchiriat intr-o dupa-amiaza de week-end si astea fara teama ca se trezeste Iarina sau ca e ora ei de masa sau ca trebuie sa ne jucam. Mi-am dedicat tot timpul ei si sunt foarte fericita, as fi insa ipocrita sa nu recunosc ca nu visez la o evadare in doi - evadare in care bineinteles ca o sa mor de dorul ei.

Acum, cu doua bilete de avion in buzunar starea mea s-a schimbat, nu conteaza ca mai e mult pana la week-end-ul prelungit departe de casa doar eu si Kinder, nici ca pana atunci s-ar putea sa ma rapuna potentialul dor de copil si sa decid ca mai bine plecam in formula completa...pur si simplu ma furnica talpile. Deci dragii nostri...partieeeee....ca venim!

Si ca o coincidenta, in drum spre casa ce imi aud urechile la radio....ei, da...Marcy Playground - Sex and Candy...am luat-o razna cu gandul la noptile albe invaluite in fum, vin si cafea, la diminetile tarzii cand leneveam fara un scop anume, la scarile de la National unde asteptam sa se stranga gasca, la cate si mai cate....si apoi brusc m-am transpus in timp...astept cu ardoare prima evadare. Stati linistiti, o sa ne facem de cap in limitele bunei cuviinte asa ca...ramanem in continuare doua fiinte responsabile...ce suntem! Hac! Ca doar tre sa responsabilizam si pe altii!
Va pupam dulce dragii nostri si abia asteptam intalnirea...pregatiti vinul la rece!

Tuse, raguseli si alte alea

Ca mare dreptate avea un prieten cand ne-a avertizat ca astia mici sunt niste teroristi si cand vine vorba de raceli, ei o fac, in doua zile sunt veseli voiosi si tu zaci neputincios o saptamana. Altfel spus, dupa 3 zile de Polidin, paracetamol sinus, strepsils, tantum verde, propolis si nu am spatiu sa enumar toate licorile magice pe care le-am inghitit, sunt in continuare captusita. In acest timp Iarina rade vesela, se amuza de tusea mea magareasca si din cand in cand imi mai trage cate o palma...pai vin si intreb, e corect asa????

Bilant

Cheltuieli zilnice : x RON
Cheltuieli cu intretinerea : x RON
Rate banca, leasing etc: x RON
Cheltuieli pentru linistea si fericirea proprie: priceless
Cam la concluzia asta am ajuns si noi intr-un final...si ne-a luat ceva vreme. Sa fi fost comoditatea, lenea, sustinerea altora sau pur si simplu lasitatea, sau toate la un loc dar ne-am fofilat pana acum de decizii mari cautand proverbialul loc caldut.
In sfarsit am luat cea mai importanta decizie din viata noastra dupa decizia de a ne casatori - Iarina nu a fost o decizie a fost pur si simplu un dar divin! - si brusc ne-a cuprins o liniste interioara de nedescris. Ne asteapta un nou inceput extrem de frumos!
Ne gandim de mult la asta, am intors problema pe toate fetele, am analizat pro si contra toate argumentele, ne-am gandit la toti cei din jur fara sa realizam ca noi eram la mijloc...si brusc, intr-o seara am ajuns amandoi la momentul de limpezire: "Ce zici daca? Cred ca e momentul...."
" Da!!!!" , simteam de ceva vreme unul in celalalt framantarile unei decizii dar nu aveam dispozitia sa deschidem subiectul de teama unui lung sir de discutii pe un fond deja macinat de tot ce era in jur. Brusc, am ajuns fara nici un efort la un scop comun...fericirea nu are pret, pe nici un plan!

Prima febra

- Matei, mi se pare ca frige!
- Da, si mie mi s-a parut calduta...
Ok, ma duc linistita sa pregatesc pui de kinder pentru baita si zic ca n-ar fi rau sa vad daca instinctul de mama se dovedeste a fi real...38.5...ups...nu e bine! Nu tu mucisori, nu tu raguseala, nu tu tuse...si totusi Iarina frigea. Baita, joaca, laptic, inca o incercare...38.7..uuuuupppsssss!
Luam rapid decizia sa administram un Panadol de control si sa urmarim evolutia. Toata noaptea am vegheat sobita - frumos de altfel ca am avut ragaz si dispozitie sa mai stam si noi de vorba ca pe vremuri - la ora 6 38.9. Gata, sunam medicul. Asteptam intalnirea de seara, pana atunci, Panadol si Nurofen alternativ. Iarina somnoroasa si fara chef de joaca, s-a bucurat totusi ca a stat o zi intreaga cu mine.
Seara, verdict...rosu in gat...tratam.
Am trecut bine peste prima febra. Iarinei i-a revenit cheful de joaca si continua sa ne distreze cand da din cap in semn de NU in momentul in care ii ceri ceva....

Week-end plin

Am avut un week-end incarcat...un week-end in familie plin de veselie si voie buna!

Sambata am scos-o pe Iarina la MTR, poate poate dam peste Mos Nicolae, ne-am plimbat, am mancat turta dulce, am fost surprisi de voiosia cu care Iarina a asistat la dansul caprei. Toti parintii isi tineau copii in brate sa nu cumva sa se sperie de fanfara, tobe, capra galagioasa si ursii masivi...ei bine, noi eram in culmea fericirii, cum a auzit fanfara Iarina a inceput sa chiuie iar la Ta-ta-ta caprita ta era deja in mediul ei!...Are mama o fata vesela foc!

Ne-am plimbat ce ne-am plimbat si...ce sa vedeti? Am dat si peste Mos Niculae - ei nu era el chiar Niculae, nici prea mos nu era, era de fapt un expozant din Suceava dar tare ne-a placut de el si Iarina a intins bratele sa se duca la el. Puteam sa ma impotrivesc dorintei copilului? Si iat-o aterizata in bratele domnului mangaindu-i de zor barba stufoasa...tare greu am dezlipit-o de acolo, ca deh...moldovean la moldovean trage :)

Seara am petrecut-o in familie, Iarina a stat cuminte pe scaunelul ei si a asistat-o pe strabunica la framantatul cozonacului, cred ca si-ar fi dorit si ea o feliuta, dar deh...mai asteptam putin!

Cu ocazia asta am mai observat inca odata cat de fericita este cand e inconjurata de alti copii, chiuie, rade, intinde manutele sa ii prinda. Tare bine e sa fii singura fetita din familie, fata lui mami, a lui tati, nepotica lui Ticu Piticu, stranepoata lui bunica, cel mai dulce copil pentru matusica si partenerul inca "mic, si nu intelege nimic!" al baieteilor neamului.

Ca sa incheiem week-end-ul apoteotic, duminica am scos odorul la shopping...prima iesire a Iarinei la Mall...Kinderu' a concluzionat dupa ce a vazut-o cum intinde manutele catre toate hainele de pe rafturi: O sa ne manance urechile!

Ne-am simtit tare bine in zilele astea, a fost un week-end perfect cu un copil fericit si doi parinti relaxati, mai vrem!!!!

Zi trista

Azi a murit Anca Parghel...
E o zi trista, foarte trista, as fi vrut sa nu fie...
http://www.youtube.com/watch?v=aqkvyC3rBWI&feature=related

1 Decembrie

Azi i-am cantat Iarinei cantece patriotice...nu ma intrebati de ce...am asa o nostalgie de pe vremea cand eram mica si ma uitam cu drag la uniforma lui Titi. Mi-a parut rau ca e prea mica sa o duc la defilarea de 1 Decembrie si ca atare am suplinit cum am putut, mai jos puteti asculta:
http://www.youtube.com/watch?v=zDlO1YTEcBc&NR=1
http://www.youtube.com/watch?v=OmCt7jm_VrU

Kinderu' se gandeste serios sa ma exileze :)

Cafea cu lapte condensat...jumi-juma

Pen'ca visez sa bem odata amandoua o cafea cu lapte contempland la acest tablou....