Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi pînă-n seară ;
Cu furca-n brîu, cu gîndul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară...
Căta la noi aşa de blînd,
Senină şi tăcută ;
Doar suspina din cînd în cînd
La amintirea vreunui gînd
Din viaţa ei trecută.
De cîte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea
Asemuind-o-n mintea mea
Duminecii preasfinte...
Exista pe undeva o inregistrare cu mine de cand eram mica recitand aceasta poezie, de fiecare data cand imi amintesc aceasta poezie imi amintesc si vocea mea de pe inregistrare, sfioasa, evlavioasa parca...mi-ar fi placut sa mai gasesc inregistrarea dar s-a ratacit.
Astazi e ziua ei si as vrea sa o pot descrie in cuvinte, dar uite ca parca dispar toate, am insa doua poze foarte elocvente ...
.jpg)
.jpg)
Asa a fost si este ea, cu noi nepotii, cu ea, stranepoata...
La multi ani Mimi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu