luni, 23 august 2010

De cateva ori pe zi am pornirea de a o suna, ma opresc in ultimul moment si atunci simt ca se prabuseste totul in jur.
In week-end vroiam sa ii propun Iarinei sa trecem pe la Mimi...
E omniprezenta pana si in absenta...si a fost de-a lungul vremii cea mai stabila fiinta din viata mea, mereu acolo. Poate asa se explica lipsa echilibrului.

Niciun comentariu: