Tunel in timp

Paseam cu atentie si parca tot trecutul isi gasise salas din timp si spatiu in corpul meu. Nu e prima oara cand mi se intampla asta in locul acela.  Acum cateva luni, intr-o seara de primava frumoasa, trecand prin aceasi statie in care am stat de atatea ori asteptand un troleu care sa ma arunce la facultate, sau oriunde altundeva in centru, m-am intors in timp. Foarte serios si foarte real, locul, mirosul, oamenii, inserarea, toate au concurat si in locul meu era acea cunostinta veche cu toate sentimentele si trairile ei. In locul ala mai calcasem de atatea ori, in atatea situatii diferite. Eram in acelasi timp eu cea de acum, eu studenta cu nasul in vant, eu "liceana cu parul balai" eu copilul tinut cu grija de manuta, eu.... Ieri coboram treptele de la metrou si parca nimic nu se schimbase, doar ca eu pe obraz aveam lacrimi.