Uimitor cat de repede putem creste..mi se parea o gluma buna demna sa linisteasca o mama in pragul disperarii, expresia linistitoare "o sa vezi cat o sa se schimbe dupa 2 luni",...si ma gandeam ca nu o sa scap niciodata de plansetele incontrolabile, de privirea plina de inteles si de lacrimi sarate(sorbite de mine cu mare nesat de pe fata Irinei) care imi era dresata si pe care eu nu o intelegeam. Si uite ca minunea s-a intamplat!
Am invatat sa zambim, ne place tare mult sa gangurim si este super incantata sa se joace, sa dea din picioare cu o viteza uimitoare, sa descopere jucariile colorate cu sunete de uimire(ooo...ooo...aaa) si sa se enerveze foarte tare cand nu reuseste sa isi coordoneze miscarile asa cum si-ar dori.
Azi lecturam Micul Print!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu