Aseara, cand o tineam pe Iari in brate, ma gandeam ca vine Craciunul, primul ei Craciun, cu mami, cu tati, cu Buni, cu Buna, cu unchi, cu matusi, cu verisori, cu strabunice si nasice cu Tipsanca cea galagiosa, cu luminitele bradului sclipind in globurile frumos asezate, cu beteala multa, cu miros de cozonac, un Craciun cald cu familia langa ea...si brusc mi-a zburat mintea la copiii institutionalizati, ma uitam in ochii mari ai Iarinei si ma gandeam cum ar fi fost daca nimeni nu ar fi strans-o in brate cand isi intinde manutele ei mici peste marginea patutului, daca nimeni nu ar fi alinat-o cand plange, daca nimeni nu ar fi leganat-o noaptea cand se trezeste pentru ca o doare burtica sau ii ies dintisorii, daca nimeni nu i-ar fi intins o jucarie si daca Craciunul pentru ea ar fi fost o zi ca oricare alta. Si ma gandeam ca sta in puterea noastra sa schimbam toate astea, sta in puterea noastra sa ii ajutam pe cei care au nevoie. E momentul sa devenim mai responsabili, sa nu ne mai bazam ca altii vor rezolva lucrurile pentru noi, copiii institutionalizati sunt copiii nostri si asteapta o mangaiere de la noi. Si poate Craciunul este cel mai bun moment sa facem ceva. E atat de simplu!
Printele Paroh din Mosuni(http://www.lamosuni.ro), Cristian Pomohaci - un om exceptional - spunea ca a venit momentul sa nu ne mai invatam copii ca daca a venit Craciunul trebuie sa vina si Mos Craciun, sa incercam sa ii obisnuim cu adevaratele valori si realitati ale lumii crestine, de Craciun s-a nascut Iisus, intr-o iesle parasita, de Craciun acum 2000 de ani o femeie cauta in frig un loc in care sa nasca...
Personal, nu o sa ii rapesc Iarinei mitul lui Mos craciun, dar o sa o invat de mica despre semnificatia Craciunului si o sa o obisnuiesc sa se gandeasca mereu si la cei de langa ea care nu au avut norocul pe care il are ea...si pe care il avem noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu