O mare de liniste, soarele in apus, lumina difuza, oameni asezati cuminti pe scaunele albe desfasurate ordonat pe gazonul stadionului...Dance me till the end of love...inconstient lacrimi se pravaleau usor de obrajii mei si inima imi batea asa tare ca nu intelegeam ce se intampla cu mine. Pana la finalul concertului am fost stapanita de starea asta, ireala, si nu, nu eram singura, toti oamenii din jurul meu sunt convinsa ca aveau aceleasi trairi. Daca inchideam ochii puteam foarte usor sa simt vantul cum imi adie prin par, sa simt stancile reci sub picioare si sa vad un cer imens deasupra mea, un cer in care norii alearga grabiti, puteam sa simt nisipul cald de sub corpul meu, puteam sa vad cerul instelat si sa aud valurile, puteam sa simt imbratisarea calda a Iarinei si privirea ei sagalnica, putea sa simt saruturile iubitului invaluindu-mi corpul, puteam sa ii aud soaptele calde, eram tot si toate in acel moment si inima mea nu mai avea loc in piept.
Nu, NOI ne-am simtit onorati sa va ascultam Sir, ne simtim onorati sa fi putut face parte din lumea Dumneavoastra macar pentru cateva ore...si ce lume minunata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu