marți, 1 septembrie 2009

Vulcanii noroiosi, Colti, Alunis, Ciolanu













Nu am reusit sa plecam la 9 cum ne propusesem si asta din motive de somn matinal in lipsa celui nocturn.A fost frumos, caldura mare la vulcani, ploaie torentiala spre Colti, vreme mirifica la Colti si Alunis, apus splendid la Ciolanu. Ne-am oprit sa admiram toate cardurile de gaste sasaitoare care erau cat pe ce sa il muste pe tati de nas, am strigat fericiti Dii, diii la vederea fiecarui "cau" si am ramas muti de admiratie in fata vacutelor baltate.
Am incercat noroiul cu degetul si am fi incercat sa bagam si un piciorus daca nu erau parintii astia asa vigilenti.La Ciolanu am ajutat un batranel simpatic sa curete ceara de la lumanari si am fost foarte admirate de calugarii din manastire - in momentul ala parea intr-adevar un inger de copil, nu ca nu ar fi! :)
Iarina s-a bucurat prima oara foarte vizibil la vederea Alexiei, au facut schimb de jucarii in benzinarie si au umblat cumintele de manuta spre vulcani.
Impresiile de mai sus sunt impresii filtrate prin ochii Iarinei.
Pe mine in afara fenomenului in sine Vulcanii noroiosi nu m-au impresionat prea tare, poate si lipsa de organizare, caldura foarte mare, lipsa oricarui punct de unde sa poti cumpara ceva de baut desi in ziua respectiva parcarile erau pline de masini deci cumparatori ar exista, drumul extrem de prost, au avut rolul lor. Mi s-a parut insa mirific drumul pana la Alunis, mi-a ramas in suflet micul muzeu de chihlimbar - unic in Romania (dar care nu beneficiaza de niciun fel de fonduri pentru reamenajare), aceste doua satuce uitate parca de lume unde ne-am bucurat de lipsa semnalului telefonic(asta e locul ideal sa pleci in concediu cateva zile fara sa te deranjeze nimeni si nimic), biserica rupestra de la Alunis, acel cimitir mic in care se concentrase parca toata linistea si impacarea Universului. Da, sunt locuri in care trebuie neaparat sa mergi macar odata.
La Ciolanu vroiam de mult sa ajungem si mi-a parut rau ca nu am facut-o pana acum...degeaba incerc sa descriu ca nu pot aduna in cuvinte maretia locului.
Seara am incheiat-o la 24, cu Iarina adormita in masina dupa o masa copioasa unde a gustat si ciorba taraneasca si pastrama de oaie si cartofi prajiti...daca e bal, bal sa fie!

Niciun comentariu: