Seara trecuta a fost ca o paine calda, paine calda pe care am framantat-o in cuptor si am copt-o la foc domol in cuptor in cinstea vizitei Andreei si a Cristinei. Amandoua tocmai ce s-au intors din cautari peme leaguri straine. Doua experiente total diferite in doua colturi opuse ale Europei. Crsitina s-a intors infrigurata din mult prea curata, bine organizata, politicoasa Suedie cu convingerea ca nu ar putea trai ever acolo si ca va continua cautarile pe aici. Andreea a venit bronzata "sur le bateau", relaxata si cu sufletul plin de mirosuri mediteraneene convinsa fiind ca viata acolo ii va fi ca o paine calda. Ma uitam aseara la ele si aveam undeva imaginea noastra peste 20 de ani savurand intr-o dimineata insorita o cafea tare si un croissant cald la umbra si parfumul leandrilor. De ceva vreme drumurile noastre incep sa se desparte, dintre cei mai apropiati prieteni au ales sa traga obloanele si sa mai incerce si in alta parte(multumim inca odata sistemului si modului in care este dirijat!). Nu pot sa nu ma intristez la gandul ca vor fi departe in serile in care obisnuiam sa sporovaim, atunci cand ne vom serba anii trecuti sau copii zglobii. Am totusi convingerea ca suntem cu totii la o bataie de inima departare si nu pot sa nu ma bucur cu tot sufletul pentru ei.
Pana atunci, Iarina si-a mutat centrul de interes pe Tiberiu despre care ne-a povestit inca o ora azi noapte cand incercam sa adormim, s-o trimitem si pe ea prin tari straine?
Si nu, noi nu plecam, eu nu cred ca as putea Kinder inca nu vrea :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu