Asta e, n-am ce face, ma mai loveste si pe mine nostalgia.Si cea mai nostalgica nostalgie ma loveste intotdeauna toamna, anul asta poate as fi sarit-o dar Kinder mi-a amintit facand o comparatie cu noua relatie a Juniorului, ca aveam 21 de ani cand l-am cunoscut(de iubit l-am iubit mai tarziu! :)). Am fost cam uimito-panicata, poate si pentru ca mi se pare ca am trait atat de multe pana sa il cunosc si totusi l-am cunoscut asa de "mica"...
Cert este ca daca e toamna, e nostalgie cu frunze ruginii, cu plimbari cu 66, cu seri in Preoteasa, e o stare de plutire care a inceput asa:
Si s-a sfarsit asa:
Intre cele doua a fost o mare poveste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu