Hmmmm

Imi place sa cred ca sunt zile in care cineva acolo sus imi arunca un colt de zambet, ma prinde usor de mana si de ce nu, imi da un sut in fund: Hai fetito, ca le aranjez eu pentru tine! Scoate monstrul din suflet si zambeste intamplarilor!
De ceva vreme mi se intampla lucruri frumoase, culmea, toate izvorate din probleme de care ma lovesc. Primul impuls al racului din mine e sa dau fuga inapoi, sa imi plang de mila, sa caut un tap ispasitor si un umar pe care sa plang.
Am decis sa schimb placa. Zambesc, cu tot sufletul. Privesc frontal problema si culmea, incep sa extrag fatete bune ale ei. Care, culmea, la randul lor genereaza o groaza de intamplari frumoase. De aici concluzia ca cineva acolo sus ma iubeste, sau, cine stie, poate m-a invatat sa ma inteleg si sa ma iubesc singura.
INTAMPLATOR!!!!! Am dat azi peste acest cantec de suflet al meu. Nu imi mai e frica de intamplare, si nici frig, si nici nu mai cred in "lumea" dintre noi.
Nu, nu m-am dus cu capul, nici nu traversez vreo perioada critica din viata mea, pur si simplu m-am decis ca a ma face mica si a ma ascunde intr-un colt nu ajuta si am decis descopar fericirea in lucruri marunte si sa primesc cu sufletul dechis tot ce va sa vina.