De ce imi place viata "la tara"

Pentru ca iarna mai sunt in jur case din hornul carora porneste spre cer un fum de copilarie.
Pentru ca toamna se simte in aer mirosul de frunze arse.
Pentru ca dimineata cand ies din casa e liniste si pasesc direct pe pamant, ma bucur de imaginea unui trandafir, sau a florilor de primavara abia incoltite sau de pojghita de gheata ce da plantelor din curte un aer polar de parca ma astept sa apara de undeva Craiasa Zapezilor.
Pentru cafeaua bauta linistit in curte in timp de Iarina se alearga cu Tipsy sau cu Boris sau uda florile cu un aer plin de responsabilitate.
Pentru ca pot sa imi pun manusile si sa scorbolesc fericita prin pamant.
Pentru ca e suficient sa deschid usa si Iarina sa se bucure de propriul ei parc.
Pentru ca seara, din patul meu vad cerul si stelele, da, da pot sa vad stelele!, si mai mult vad bradul care cred ca are acum varsta tuturor locatarilor permanenti din casa.
Pentru ca in drumul pana la cimitir sau pana la chiosc e musai sa dai binete celor intalniti.
Pentru ca mai vezi oameni grabiti dimineata, indreptandu-se spre statia de autobuz, insotiti fiind de cainele curtii.
Pentru ca in fiecare dimineata ma avant spre oras cu sufletul plin de toate astea si savurez toate cladirile inalte, aglomeratia si agitatia urbana, stiind ca seara, ma voi intoarce in coltul meu.

Da, scriu si simt toate astea acum, dupa ani lungi de suferinta si nu ma gandesc decat la cat de mult inseamna o strada asfaltata!!!!
Si da, Kinder ar veni aici cu o lunga lista "De ce nu imi place viata la tara", refuz sa le analizez in profunzime!