De bine:
- brusc ti se pare ca ziua are 48 de ora si ca oricat de multe chestii ai rezolva tot mai ai timp de ceva;
- poti sa savurezi in liniste o discutie casnica cu prieneti vechi seara in Verona, pana hat tarziu in noapte;
- ajungand acasa nu te gandesti ca trebuie sa adormi instant in minutul doi (ca doar copilul a adormit la ora obisnuita si dimineata vocea lui o sa sune extrem de strident in urechile tale amortite de trei ore de somn);
- o da! Pot sa imi imbratisez kinderul!
- legat de punctul anterior, da, patul pare imens!
Acum am avut un minut sa ma gandesc ce mai e de bine fara copil acasa. Pai, cam atat, si asta ma duce in continuare la:
De rau:
- casa e de-a dreptul pustie fara ea;
- ma intreb in permanenta ce o face martafoaica la ora asta?
- seara o caut prin pat sa imi indes nasul la gusa ei;
- imi pun prea des intrebarea ce faceam noi inainte de ea;
- caut sa suplinesc lipsa ei si ma arunc in cumparatul lucrurilor inutile, multe pentru ea :);
Concluzia ar fi ca, in prima zi a fost bine, cu dor dar relaxant (parca eram doi liceeni ai caror parinti plecasera in week-end de acasa si in sfarsit erau doar ei), a doua zi a fost binisor, si apoi a inceput sa fie rau, cu dor, mult, mult dor. De doua zile miorlaie la telefon ca vrea sa venim. Mi se rupe inima!
Astazi ne revedem, si abia astept momentul, numar secundele, am aranjat frumos surpriza care o asteapta acasa si abia astept sa o strang in brate, sa o adulmec, sa o pup, sa o recunosc iar! Da, imi e dor de puiul meu si il vreau repede inapoi in cuib!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu