Miercuri, joi, vineri, sambata, duminica, luni - in fiecare zi la spital. Inghitim medicamente care mai de care mai scarboase, ne ungem cu toate pomezile, mami ne promite ca ne facem bine, mangaie urechiusa ca sa ii treaca raceala...altfel Iarina e o reverie, nu pot sa mai stau departe de ea. Duminica seara am iesit o ora sa fac cumparaturile si aveam senzatia fizica ca ma doare sufletul de dorul ei.
Mai ca nu alearga in bratele mele cand ajung acasa, spune intr-una mammamama, tatattata, canta, danseaza daca ii pun muzica (aseara am avut seara Depeche...ne gandim serios sa ii facem cadou de un anisor un bilet la concertul lor :)), daca o intreb unde e buni se uita spre camera unde sta ea si bate din palme, a invatat sa intoarca capul foarte categoric cand nu vrea ceva, ii place sa stea la Kinder in brate si il mangaie pe fata si pe ceafa, sta pe canapea ca un om mare si se joaca cu jucariile, nu are nici un fel de sentiment de teama sau frica(ii place sa o arunc in sus, sa facem avionul, se ridica pe varfuri peste manerul de la canapea si se apleaca sa isi caute jucariile de jos), nu mai sta in scaunel decat in picioare...
Imi e tare teama ca am trecut intr-o alta etapa, nu mai este bebelus, incetul cu incetul devine fetita mica si parca vreau sa opresc timpul in loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu