La 7 a sunat telefonul, eram singura, stiam in principiu cine poate fi.
- Alo, familia Tudorache?
- (.....am cam inghetat. A fost o fractiune de secunda in care pot sa jur ca n-as fi putut misca) Da!
Apoi a inchis, brusc, era o fata, tanara. Cand m-am dezmeticit imi dadusera lacrimile. Am stat cu telefonul in mana pret de cateva minute, nemiscata, asteptam sa sune iar, sa ma intrebe de EA, sa vad ce vrea. N-a mai sunat.
Azi la birou s-a iscat o discutie despre ce si cat ii spui mamei despre ce se intampla cu viata ta ca sa nu o panichezi. Mamei nu ii spun nimic, cred ca niciodata nu am simtit nevoia sa ma destainui ei, si cand am facut-o nu am gasit cel mai bun partener de discutie. Cu EA vorbeam mult, imi placea sa stiu ca stie, imi placea ca isi dadea mereu cu parerea, imi placea ca nu dormea noaptea de "focul nostru", imi placea ca ma descosea. Am fost egoista, dar si aici semanam putin cu ea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu