Ce s-ar intampla daca, undeva, candva, peste niste ani, Iarina isi va alege un Print pe care eu il voi vedea Broscoiul cel Urat? Stiu de pe acum ca orice argument rational nu va avea niciun fundament atunci cand in stomac vor fi numai fluturasi, atunci cand noptile vor fi zi, cand mancarea va fi uitata cu zilele si dragostea va fi singura hrana, atunci cand mersul ii va semana cu o usoara plutire si cand in ochi ii vor sclipi luminite. Ca toata experienta noastra va pali in fata atotstiutoarei adolescente, cand argumentul “eu te-am facut eu te omor” va crea prapastii si mai mari.
Daca drumul ales de ea va fi asa diferit fata de ce mi se va parea mie normal sa fie, daca, daca…
Apoi ma uit la ea, asa mica, idependenta si in acelasi timp strans legata de noi, o vad cand bate tare din picior atunci cand ceva nu ii convine, cand incep sa ii curga instantaneu lacrimi pentru a ne convinge de ardoarea dorintelor ei, o vad apoi cum singura se tempereaza, cum vine asa calina, blanda si iubitoare sa imi spuna ca sunt inima ei, cum dupa toate rabufnirile face lucrurile asa cum trebuie doar “sa fiti si voi cu mine”!
Si stiu atunci ca va fi exact acel adult pe care o sa il iubesc pana la cer si inapoi, a carui decizii le voi sustine fara tagada, alaturi de care voi fi mereu cu inima impacata, pentru ca, asa cum bine spune Kinder: “ Nu poate fi altfel atata vreme cat e a noastra si noi suntem si vom langa ea!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu