A fost ca un vis...
De ieri incerc sa ma adun si sa scriu ceva legat de marea minune din week-end. Nu pot, sunt numai senzatii si sentimente pe care oricat m-as chinui nu le pot pune pe hartie. Au fost trei zile in care aveam senzatia ca plutim, ca toate se intampla asa de frumos si natural ca nu am mai fi vrut sa se termine.
Concluzie:
- am plecat cu inima impartita si m-am intors cu ea plina la un copil care s-a descurcat de minune fara noi!
- am facut cu greu fata tentatiei de a o lua pe iarina si a ne urca in primul avion inapoi.
- ne-am cam schimbat sistemul de valori(si daca la mine asta era de asteptat, impactul excursiei asupra lui Matei a fost miscator).
- ne simtim tare privilegiati si norocosi ca am facut parte din asa ceva cele 3 zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu