Cand vad parul tau...mi-aduc aminte de liceu....
Frunze caramizii, covor de frunze, raze jucause printre copacii desfrunziti, niste copiii, cam asa eram...Parca au trecut mii de ani, de ce ma simt atat de schimbata? Unde sunt? Ma regasesc tot mai greu si as da orice pentru o clipa de trecut iar toamna asta nebuna cu toate culorile ei ma arunca inapoi sau.... inainte?Mi-e dor de voi toti! Si ma doare ca ea, singurul meu liant catre cea de ieri e departe!!!!
A fost un joc de copil fara rost, un joc inutil
Am sperat sa pot face din vise si ploi un neant in care sa zbor
Un neant in care sa zbor
Nici nu stiu ce sa spun
Imi e sufletul gol
As vrea iar sa te-adun peste clipe ce mor
Am ramas fara glas
Bun ramas....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu