Jurnal de prietenie

1999 - O am in agenda de atunci ca Andreea Voicu(Smoke) - pentru ca la prima iesire de la facultate cu proaspat creata gasca, fuma Malboro, si asa era usor de intiparit in minte. Iesire in Ioanid, normal. Terminase Sincai-ul si mi se parea foarte salbatica si razvratita. Categoric trebuia sa ne intelegem bine...si mai era si geniu la matematica! :)

2000 – a fost anul cel mai prolific, iesiri la ski(intr-o seara, la Predeal, pe intuneric am ascultat impreuna Led Zeppelin, eu inca imi amintesc acea seara de parca ar fi fost ieri, asta in timp ce restul caprelor agatau monitori pe partie), Dobrestiu' si Bolboci au intrat in itinerarii, mare la 2 Mai...Am venit la ziua ei, din Costinesti si am petrecut la Florea in apartament pana dimineata...Din vara lui 2000 am amintirea ei in ia alba cu maneci scurte asteptand sa se stranga gasca pe scarile de la National. Au inceput drumurile Lacul Tei - Berceni in timpul sesiunilor - in Tei se fuma, in Berceni se mancau cartofi prajiti :)

2001 – dupa un Revelion de pomina la Busteni in care fetele din gasca au reusit sa „strice casele” fetelor din cealalta gasca cu care eram, lucrurile au intrat pe alt fagas. A fost anul iesirilor pe terasa de pe acoperisul cladirii de pe cheiul Dambovitei, al drumurilor dintre Romana si Leu. S-a finalizat cu o intoarcere din drum - dupa ceaiuri fierbinti baute dimineata la cozile de la ambasada Frantei, l-a cunoscut pe EL. Imi amintesc doar un telefon in seara de dupa noaptea intalnirii (M-a invitat la film, sa ma duc???? J).

2002 – am tot lungit-o prin Cotroceni, am serbat cea mai misto zi de nastere, imparteam timpul intre facultate si iesiri, am pierdut timpul la un curs menit sa ne destepte intr-ale contabilitatii, unele s-au maritat...ea a inceput sa aiba responsabilitati.

 

2003 – s-a terminat cu institutionalizarea, cu jale si zambete, s-au mai maritat altele, la prezentarea proiectului a venit cu o punga de covrigei si o sticla de apa plata si cu Tiberiu J, noi nu stiam inca...

2004 – pana acum vreun an, cand mi-am schimbat telefonul mai aveam inca mesajul  de pe 17 martie, undeva spre dimineata, erau trei deja J. Si apoi l-am vazut crescand, nu am inteles in anul acela de ce s-a retras din viata sociala (aveam sa inteleg 4 ani mai tarziu).

2005 – a inceput perioada gratarelor de week-end la Golumbeni, am dansat la nunta mea cea mai fantastica sarba cu olteanul ei J.

2006 – la 2 Mai l-am initiat pe Tiberiu in tainele valurilor (si ale plajei topless), la Simon mi-a dat ea o lectie, de rabdare si persuasiune vis-a-vis de mofturile si nazurile copiilor. Intre noi fie vorba, tare inconstienta am fost sa cred ca voi fi si eu asa zen la randul meu. Pai da mah ca si acum imi amintesc cum mergea parand relaxata in timp ce Tiberiu se cerea in brate atarnandu-se de piciorul ei...a tot mers asa vreun kilometru...Revelionul a fost epopeic. O si vad – din nou in varianta 2 in unul – seara de seara la masa, langa vinul fiert, jucator mereu la masa – belota

2007 – a venit ea. Nu mai conteaza ca aveam planuri de petrecere in 2 Mai cu doua zile mai tarziu. S-a gandit sa imi ofere cadoul de ziua mea mai devreme J Imi amintesc si acum cat de emotionata am fost sa o tin in brate in fata altarului, si era grea, da??!! By the way, iti multumesc! De data asta eram eu in varianta doi in unul. Alt revelion de pomina...

2008 – a fost prima care m-a vizitat dupa ce am venit de la maternitate si privind-o cat de relaxata si sigura pe ea era, cu Erika de mana, m-a facut sa cred ca nu e un job foarte dificil sa fii mamica. Acum nu mi se mai pare nici mie, dar vreme buna m-am tot gandit, cum naiba o face Voicu de ii iese asa bine, mai frate????

2009 – Anii astia m-am simtit in casa lor ca in a doua mea casa, mi se parea normal sa mergem in week-end acolo, ma simteam in bucataria ei ca acasa, si imi dadea, frate, un sentiment de echilibru...

2010 – intre o discutie pe un balcon corporatist cu privire la viitor si plecarea de acum mi se pare ca s-au scurs cateva zile, atunci era un soare puternic si insuportabil, acum e innorat si frig. Se muta la soare, vesel si jucaus, si stiu atat de bine ca o sa fie perfect, exact asa cum trebuie sa fie. Si cu dorul invatam cu totii sa traim, ba mai mult, vom invata sa gasim scurtaturi sentimentale distantelor teritoriale mari...
Vant din pupa!!!!!

L.E. Semn ca am inceput sa traim cu dorul, si ca suntem pe drumul cel bun, mai jos un mail telegrafic primit de dimineata pe mail :) :

Cat m-am abtinut sa nu jelesc miercuri seara cand am fost la Andreea ……….Dar acu dimineata am intrat pe blogul tau si m-am pus pe jelit………