Craciun...agonie si extaz!

Sper ca ati avut un Craciun fericit cu cei dragi alaturi fara griji si suparari. Noi am oscilat intre agonie si extaz, in Ajunul Craciunului era sa fim internati la Budimex - puseu cronic de dermatita atopica, plangea Iarina, plangeam eu, Kinderul si ii dadusera si doctoritei lacrimile, nu stiu cum am trecut peste acea noapte, a fost a doua cadere nasoala de cand o avem pe Iarina (si toti ne lauda ca stam foarte bine cu nervii si ne apreciaza rezistenta in conditiile date). Mi-au trecut in noaptea aia o mie de ganduri prin cap, am hotarat ca nu mai facem alti copii, am plans, ne-am rugat, am baut, am fumat, m-am gandit la tot ce e mai rau, m-am reindragostit de Kinder, m-am rugat de sanatatea lui Buni si mai ales am magaiat-o pe Iarina, cu atingerile si lacrimile noastre. A doua zi era alt copil, si-a facut efectul hidrocortizonul, am fost la Doamne Doamne si am intrat in atmosfera de Craciun. A fost o mini vacanta frumoasa, mi-a fost bine ca am avut familia langa mine, am supt toata energia lor, m-am incarcat numai cu ganduri pozitive si totusi simt ca sunt la capatul puterilor. Vreau sa treaca odata, sa ramana Iarina doar un copil sanatos si vesel, nu vreau sa mai sufere... nu mai pot, in fiecare secunda ma gandesc daca nu i-a mai iesit ceva pe piele. Nuvreau sa imi plang de mila dar nu e usor deloc...Of Doamne!

Patru zile a fost bine cu pielea, acum incepe sa se inroseasca din nou, ce ma afecteaza cel mai tare este ca nu mai am puterea sa ma joc cu ea, sa ii cant, sa fiu vesela pe langa ea, am devenit un om trist, in permanenta stresata, nu mai am energie sa ii transfer, abia astept sa ne rupem de toate, sa o luam de la capat, frumos, sanatos, in familie! Traiesc cu speranta ca se vor schimba foarte multe si tot raul asta va fi lasat uitarii...